22 de definiții pentru sfârc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRC, sfârcuri, s. n. 1. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; spec. mamelon. ♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgârci. 2. Vârf flexibil (al mustăților, al cozii animalelor, al biciului). – Et. nec.

SFÂRC, sfârcuri, s. n. 1. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; spec. mamelon. ♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgârci. 2. Vârf flexibil (al mustăților, al cozii animalelor, al biciului). – Et. nec.

sfârc sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) sfâlc, zvârc, (reg) scârc, spâlc, jvârc, zvâlc, zmârc / Pl: ~uri sn, (reg) ~rci sm / E: nct] 1 (De obicei cu determinările „sânului”, „țâței”) Vârful proeminent al mamelei, de obicei pigmentat mai intens, prin care se scurge laptele Si: mamelon, (reg) bot, bont, buburuz, bumb, gurgui, muc, zâmboc. 2 (Pls) Dop în formă de sfârc (1) care se aplică biberonului. 3 (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Extremitate (proeminență) de obicei moale sau cartilaginoasă a unor organe, a unor părți de organe, a unor oase etc. 4 (Rar) Extremitatea dinspre tâmplă a pleoapei. 5 (Înv) Cartilaj. 6 (Reg; csnp) Partea scobită de după ureche. 7 (Reg) Tendon. 8 (Reg; îs) ~ul gâtlanului Uvulă. 9 (Fam) Obiect de dimensiuni reduse. 10 (Reg) Doagă de dimensiuni reduse. 11 Smoc de păr sau de pene, de obicei în formă prelungă sau ascuțită. 12 (Pgn) Capăt ascuțit. 13 (Spc; de obicei urmat de determinâri în genitiv sau introduse prin pp „de”) Extremitate (flexibilă) a unor obiecte, a unor părți de obiecte etc., având de obicei o formă ascuțită. 14 Capătul subțire și neîmpletit, de obicei adăugat, al biciului Si: șfichi2, (pop) pleasnă, (reg) plesnitoare, șugar. 15 (Reg; îe) A lua în ~ A glumi pe seama cuiva. 16 (Reg) Fir subțire care se leagă la capătul sforii undiței și de care se prinde cârligul Si: (reg) pleasnă. 17 (Reg) Prâsnel (1). 18 Bucată de parâmă prinsă cu un capăt la zbirul unei macarale cu scopul de a prinde macaraua sau palancul de o parâmă, de un scondru etc. 19 Vârf la paloș. 20 (Nob) Gurguiul opincii. 21 Porțiune dintr-o suprafață de teren, de apă etc. situată într-o zonă periferică.

SFÂRC, sfârcuri n. 1) Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte). Sfârcul urechii. 2) Țesut cartilaginos care îmbracă suprafețele articulare ale oaselor; zgârci. 3) Vârf al mamelei; mamelon; gurgui. /Orig. nec.

sfârc n. 1. capăt, vârf; sfârc de biciu, sfârc de țâță; 2. lobul urechii. [Cf. slovean ȘVRK, sfichiuială].

SFÎRC, sfîrcuri, s. n. 1. Vîrful elastic, moale sau cartilaginos al anumitor organe. Femeia își făcu loc alături de dînsul, astupînd gura copilului cu sfîrcul pieptului. REBREANU, I. 34. Foc îmi ieșea din sfîrcurile urechilor și mînile îmi erau înghețate. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Bastonul... nu atinse decît ușor sfîrcul urechii amicului nostru. CARAGIALE, M. 91. ♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgîrci. Coastele sînt legate de osul spinării prin sfîrcuri, ca să se poată mișca. La TDRG. 2. Vîrful flexibil al mustăților, al cozii animalelor și, prin analogie, al unui bici. Mustața căruntă îi era răsucită și întărită cu săpun la sfîrcuri. SADOVEANU, O. VI 343. S-a așezat jos, privind mulțimea și legănîndu-și sfîrcul de coadă copoiesc. POPA, V. 109. Călușeii, atinși cu sfîrcul biciului, porniră pe podul de gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 34. ♦ (Rar) Vîrful altor obiecte. Se culcă cu soarele la sfîrcul opincilor. GALACTION, O. I 46. Norii se grămădeau unul peste altul pe muchea dealurilor, zdrențuindu-se în treacăt de sfîrcurile brazilor. La TDRG- Ci mai tare mi-l bătea... Cu sfîrcul paloșului. TEODORESCU, P. P. 542.

sfîrc n., pl. urĭ (vsl. svirŭkŭ, sunet, fluĭer, bg. svirka, fluĭer, nsl. šverk, lovitură de șfichĭ). Șfichĭ: sfîrcu biciuluĭ. Gurguĭ (de țîță): sfîrcu țîțeĭ. Zgîrcĭ, cartilagine (pin confuziune): sfîrcu urechiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFÂRC s. v. ligament, tendon, venă, vână.

SFÂRC s. 1. v. mamelon. 2. v. zgârci. 3. v. șfichi. 4. (la pl.) aripi (pl.). (~uri la fundul butoiului.)

sfîrc s. v. LIGAMENT. TENDON. VENĂ. VÎNĂ.

SFÎRC s. 1. (ANAT.) gurgui, mamelon. (~ sînului.) 2. (ANAT.) zgîrci. (~ nasului; ~ urechii.) 3. pleasnă, șfichi, (reg.) plesnitoare, șugar. (~ de bici.) 4. (la pl.) aripi (pl.). (~ la fundul butoiului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SFÎRC, sfîrcuri, s. n. 1. Vîrf flexibil (al unor organe sau obiecte) ◊ Sfîrcul urechii. 2. Țesut cartilaginos care îmbracă suprafețele articulare ale oaselor; zgîrci. 3. Vîrf al mamelei; mamelon, gurgui. (derformare din zgîrc, apropiat de răd. expresivă sfîr; cf. spîrc) [def. NODEX]

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zvârc, zvârcuri, s.n. – (reg.) Rid (pe față); zbârcitură (ALRRM, 1969: 57). – Cf. zbârc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

muc și sfârc expr. excelent, de cea mai bună calitate.

Intrare: sfârc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârc
  • sfârcul
  • sfârcu‑
plural
  • sfârcuri
  • sfârcurile
genitiv-dativ singular
  • sfârc
  • sfârcului
plural
  • sfârcuri
  • sfârcurilor
vocativ singular
plural
zmârc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spâlc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zvâlc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârc
  • zvârcul
  • zvârcu‑
plural
  • zvârcuri
  • zvârcurile
genitiv-dativ singular
  • zvârc
  • zvârcului
plural
  • zvârcuri
  • zvârcurilor
vocativ singular
plural
scârc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfâlc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfârc, sfârcurisubstantiv neutru

  • 1. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Foc îmi ieșea din sfîrcurile urechilor și mînile îmi erau înghețate. VLAHUȚĂ, O. A. 344. DLRLC
    • format_quote Bastonul... nu atinse decît ușor sfîrcul urechii amicului nostru. CARAGIALE, M. 91. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Gurgui, mamelon. DEX '09
      • format_quote Femeia își făcu loc alături de dînsul, astupînd gura copilului cu sfîrcul pieptului. REBREANU, I. 34. DLRLC
    • 1.2. Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Coastele sînt legate de osul spinării prin sfîrcuri, ca să se poată mișca. La TDRG. DLRLC
  • 2. Vârf flexibil (al mustăților, al cozii animalelor, al biciului). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șfichi
    • format_quote Mustața căruntă îi era răsucită și întărită cu săpun la sfîrcuri. SADOVEANU, O. VI 343. DLRLC
    • format_quote S-a așezat jos, privind mulțimea și legănîndu-și sfîrcul de coadă copoiesc. POPA, V. 109. DLRLC
    • format_quote Călușeii, atinși cu sfîrcul biciului, porniră pe podul de gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 34. DLRLC
    • 2.1. rar Vârful altor obiecte. DLRLC
      • format_quote Se culcă cu soarele la sfîrcul opincilor. GALACTION, O. I 46. DLRLC
      • format_quote Norii se grămădeau unul peste altul pe muchea dealurilor, zdrențuindu-se în treacăt de sfîrcurile brazilor. La TDRG. DLRLC
      • format_quote Ci mai tare mi-l bătea... Cu sfîrcul paloșului. TEODORESCU, P. P. 542. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.