10 definiții pentru gureș

GÚREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). – Gură + suf. -eș.

GÚREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). – Gură + suf. -eș.

GÚREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre persoane) Care vorbește mult, bun de gură, guraliv; (despre păsări) care ciripește mult. Răspundea cîte o femeie mai gureșă. CAMILAR, N. I 333. [Seara, lucrătoarele] erau mai obosite și mai puțin gureșe decît în zorii zilei. PAS, Z. I 141. Vă mulțumesc amurguri ce răsunați pe ape, Cu gureșele păsări și zumzete de stup. LESNEA, I. 150. Sînt copii... Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Zburdalnic de pe coaste Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261.

gúreș adj. m., pl. gúreși; f. gúreșă, art. gúreșa; pl. gúreșe

gúreș adj. m., pl. gúreși; f. sg. gúreșă, art. gúreșa, pl. gúreșe

GÚREȘ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

GÚREȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vorbește mult; guraliv; vorbăreț; limbut. 2) (despre păsări) Care ciripește întruna. /gură + suf. ~eș

gureș a. guraliv: ciocârlan gureș.

gúreș, -ă (d. gură). Guraliv. Care face multă gură, care se ceartă mult.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gúreș s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: gureș
gureș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gureș gureșul gureșă gureșa
plural gureși gureșii gureșe gureșele
genitiv-dativ singular gureș gureșului gureșe gureșei
plural gureși gureșilor gureșe gureșelor
vocativ singular
plural