2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

guguman, ~ă sm, a vz gogoman

GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. V. gogoman.

gugumán, -ăníe, V. gogom-.

GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán, -ă s. m., adj.] – Cf. gog.

gogoman, ~ă [At: PANN, P. V. III, 127/11 / V: (Mun) guguman / Pl: ~i, ~e / E: ns cf gog1 + -oman] (Fam; dep) 1-2 smf, a (Om) prost. 3 sm (Pop; îe) A fi Ștefan ~ A fi prost.

GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán s. m., gugumán, -ă adj.] – Cf. gog.

GOGOMÁN, gogomani, s. m. Prostănac, nătăfleț, nătărău. Mă întrebă Grigoriță după ce intrarăm în odaie, în ce limbă vorbeai tu cu Vavila, de nu v-am înțeles de loc? – Într-o limbă pe care niciodată n-o înțelege un mare gogoman ca tine. HOGAȘ, DR. 270. Fraților, zise el, socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci, ca să-i dovedim că e numai un gogoman pedant. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ (Adjectival) Silvan Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. NEGRUZZI, S. II 306. – Variantă: (Munt.) gugumán (PANN, P. V. III 127) s. m.

GOGOMÁN ~i m. fam. depr. Persoană care vădește lipsă de caracter și de inteligență; prostănac; bleg. /Din reg. gog + oman

gogoman a. și m. mare prost. [V. gog, cu sufixul augmentativ ca în hoțoman].

gogomán, -că s. (d. gog și man ca în hoțoman). Gogleț, mare prost. – În Munt. gugu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gogomán (fam.) s. m., pl. gogománi

gogomán s. m., adj. m., pl. gogománi; f. sg. gogománă, pl. gogománe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOGOMÁN adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

gogoman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gogomán (gogománi), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. guguman. Creație expresivă, bazată pe *gog „tont”, cu suf. expresiv -man (Șeineanu, Semasiol., 229; Iordan, BF, VII, 285), Cf. gogă. Nu par posibile der. propuse de Cihac, II, 112 (de la gîg- cu suf. -man) și Tiktin (de la gogu-mamei). – Der. gogomănie (var. gugumănie), s. f. (prostie, tîmpenie, nerozie). – Din rom. provine rut. gogoman (Candrea, Elemente, 408).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

guguman, gugumani s. m., adj. (om) prost, nerod

gogoman, gogomani I. s. m. om prost II. adj. prost, nerod, tont

Intrare: gogoman (adj.)
gogoman2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoman
  • gogomanul
  • gogomanu‑
  • gogoma
  • gogomana
plural
  • gogomani
  • gogomanii
  • gogomane
  • gogomanele
genitiv-dativ singular
  • gogoman
  • gogomanului
  • gogomane
  • gogomanei
plural
  • gogomani
  • gogomanilor
  • gogomane
  • gogomanelor
vocativ singular
plural
guguman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguman
  • gugumanul
  • gugumanu‑
  • guguma
  • gugumana
plural
  • gugumani
  • gugumanii
  • gugumane
  • gugumanele
genitiv-dativ singular
  • guguman
  • gugumanului
  • gugumane
  • gugumanei
plural
  • gugumani
  • gugumanilor
  • gugumane
  • gugumanelor
vocativ singular
plural
Intrare: gogoman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoman
  • gogomanul
  • gogomanu‑
plural
  • gogomani
  • gogomanii
genitiv-dativ singular
  • gogoman
  • gogomanului
plural
  • gogomani
  • gogomanilor
vocativ singular
  • gogomanule
  • gogomane
plural
  • gogomanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguman
  • gugumanul
  • gugumanu‑
plural
  • gugumani
  • gugumanii
genitiv-dativ singular
  • guguman
  • gugumanului
plural
  • gugumani
  • gugumanilor
vocativ singular
  • gugumanule
  • gugumane
plural
  • gugumanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gogoman, -ă gogoman (2) gogomană guguman (2)

etimologie:

  • cf. gog
    surse: DEX '09