8 definiții pentru grimea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRIMEA, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.
GRIMEA, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grimea sf [At: DA / Pl: ~ele / E: tc derme] (Trs) Basma. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRIMEA, grimele, s. f. (Mold.) Basma. În poiană intră o femeie voinică, rumănă, desculță, îmbrăcată cu cituri trandafirii, legată la cap cu grimea albă. SADOVEANU, O. V 65. Stăpîna de casă, în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin ceardacul larg din față. HOGAȘ, M. N. 14.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grimeá, V. dermea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dermeá și dirmeá (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermíe (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză albă (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grimea (reg.) s. f., art. grimeaua, g.-d. art. grimelei; pl. grimele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grimea (reg.) s. f., art. grimeaua, g.-d. art. grimelei; pl. grimele, art. grimelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grimea s. f., art. grimeaua, g.-d. art. grimelei; pl. grimele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
grimea, grimelesubstantiv feminin
- 1. Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În poiană intră o femeie voinică, rumănă, desculță, îmbrăcată cu cituri trandafirii, legată la cap cu grimea albă. SADOVEANU, O. V 65. DLRLC
- Stăpîna de casă, în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin ceardacul larg din față. HOGAȘ, M. N. 14. DLRLC
-
etimologie:
- derme DEX '98 DEX '09