7 definiții pentru grimea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

grimea sf [At: DA / Pl: ~ele / E: tc derme] (Trs) Basma. corectată

GRIMEÁ, grimele, s. f. (Mold.) Basma. În poiană intră o femeie voinică, rumănă, desculță, îmbrăcată cu cituri trandafirii, legată la cap cu grimea albă. SADOVEANU, O. V 65. Stăpîna de casă, în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin ceardacul larg din față. HOGAȘ, M. N. 14.

dermeá și dirmeá (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermíe (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză albă (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grimeá (reg.) s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele

grimeá s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle

Intrare: grimea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimea
  • grimeaua
plural
  • grimele
  • grimelele
genitiv-dativ singular
  • grimele
  • grimelei
plural
  • grimele
  • grimelelor
vocativ singular
plural

grimea

  • 1. regional Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: basma diminutive: grimeluță 2 exemple
    exemple
    • În poiană intră o femeie voinică, rumănă, desculță, îmbrăcată cu cituri trandafirii, legată la cap cu grimea albă. SADOVEANU, O. V 65.
      surse: DLRLC
    • Stăpîna de casă, în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin ceardacul larg din față. HOGAȘ, M. N. 14.
      surse: DLRLC

etimologie: