6 definiții pentru grimeluță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRIMELUȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.
GRIMELUȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grimeluță sf [At: DEX / Pl: ~uțe / E: grimele (pl lui grimea) + -uță] (Reg; șhp) Băsmăluță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRIMELUȚĂ, grimeluțe, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui grimea; băsmăluță. Pe fereastra deschisă ieșea o clipă, zîmbitor, capul domnișoarei Tinca, îmbrobodit cu grimeluță albă, mărginită de horbotă. SADOVEANU, O. IV 27.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grimeluță (reg.) s. f., g.-d. art. grimeluței; pl. grimeluțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grimeluță (reg.) s. f., g.-d. art. grimeluței; pl. grimeluțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grimeluță s. f., g.-d. art. grimeluței; pl. grimeluțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
grimeluță, grimeluțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui grimea. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: băsmăluță
- Pe fereastra deschisă ieșea o clipă, zîmbitor, capul domnișoarei Tinca, îmbrobodit cu grimeluță albă, mărginită de horbotă. SADOVEANU, O. IV 27. DLRLC
-
etimologie:
- Grimele (pluralul lui grimea) + sufix -uță. DEX '09 DEX '98