2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

grava vt [At: DA / Pzi: ~vez / E: fr graver, ger gravieren, it gravare] A săpa imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ.

GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A săpa o imagine, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

GRAVÁ, gravez, vb. I. Tranz. A scobi în piatră, în lemn, în metal etc. pentru a executa diferite semne sau figuri, în relief sau în adîncime, cu ajutorul unor instrumente sau a unor mijloace chimice speciale, în vederea înfrumusețării obiectelor sau pentru a reproduce ulterior semnele sau figurile. Ceasornicul gros de argint gravat cu o scenă de vînătoare. DUMITRIU, B. F. 124. Lespezi de piatră cioplită... gravate cu inscripțiuni slavone. ODOBESCU, S. II 219.

GRAVÁ vb. I. tr. A săpa în piatră, în lemn, în metal etc. diferite litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. [< fr. graver].

GRAVÁ vb. tr. a săpa în piatră, lemn, metal etc. litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. (< fr. graver)

A GRAVÁ ~éz tranz. (imagini, ornamente, litere etc.) A imprima pe suprafața unui material cu ajutorul unui instrument ascuțit sau al unor procedee tehnice speciale, pentru a obține un clișeu grafic sau în scopuri decorative. /<fr. graver

gravà v. 1. a săpa în metal ori lemn figuri sau litere de reprodus prin tipar; 2. fig. a întipări cu tărie: a grava în memoria sa.

GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis.

grav, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I., 37 / V: (înv) ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr grave, lat gravis] 1-2 a, av (Care este) extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea. 3 a Care poate avea urmări rele. 4 a (D. boli, răni) Care poate provoca moartea Si: periculos, primejdios. 5 a (D. oameni, figura, privirea sau manifestările lor) Care este foarte serios Si: sever, solemn. 6-7 a, av ȚD. voce, sunete, ton, timbru sau despre modul de execuție a unei piese muzicale) (Care se află) în registrul cel mai jos Si: adânc, gros, jos, profund. 8 a (Grm; îs) Accent ~ Accent care servea, în vechea ortografie română, la indicarea unor vocale accentuate, în special a finalelor. 9 a (Grm; îas) Accent care, în scrierea greacă, înlocuiește accentul acut pe ultima silabă când cuvântul respectiv nu e urmat de semne de punctuație. 10 (Grm; îas) Accent (oblic, de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă.

GRAV, -Ă, gravi, -e, adj. 1. Care are sau poate avea urmări grele; p. ext. Însemnat, important. Trebuie să-ți spun ceva...Grav?... – Foarte grav. SEBASTIAN, T. 97. Afară de copii, subiect prin natura lui gingaș, d. Sadoveanu își ia, din contra, subiectele din întîmplările tragice, în orice caz grave ale vieții. IBRĂILEANU, S. 20. ♦ (Despre boli, răni) Primejdios, serios. ◊ (Adverbial) În sfîrșit, enervat de propria mea timiditate, îl întreb... dacă e grav rănit. CAMIL PETRESCU, U. N. 405. 2. (Despre oameni sau despre înfățișarea și manifestările lor) Foarte serios, sever, solemn, rigid. Fetițele, mărunte cît păpușile, stăteau tăcute, privind lumea cu niște ochi gravi. CAMILAR, TEM. 317. Doctorul portului intră grav pe bord. BART, E. 80. ◊ Fig. Dosare grave stau grămădite pe masă și excelența-sa mototolește nervos o voaletă imprudent uitată lîngă călimări. ARGHEZI, P. T. 57. ◊ (Adverbial) La fereastra ca un ochi bolnav, De pe-o crenguță mică de copac, Cea de pe urmă frunză-ascultă grav Cum toate lucrurile-n casă tac. D. BOTEZ, P. O. 128. Intră în compartimentul generalului, suspinînd grav. REBREANU, P. S. 123. 3. Care face parte din registrul de jos al scării muzicale; adînc, de bas. Brazi groși și bătrîni sau subțiri și tineri sosesc în apele Oltului și sînt așezați asemeni unor clape, fiecare la locul lui, cei care dau notele grave și profunde și cei care dau notele subțiri și înalte. BOGZA, C. O. 373. Ursuz platanul, mîncat și găurit de ploi, Prin scorburile lui respiră cu note grave de oboi. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 37. 4. (În expr.) Accent grav = semn grafic care în unele limbi se pune deasupra unei vocale pentru a arăta că aceasta se pronunță deschis.

GRAV, -Ă adj. 1. Care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări grele; greu. ♦ Serios, important, însemnat. 2. Serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. Care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. Accent grav = accent purtat în unele limbi de o vocală deschisă. [< fr., it. grave, cf. lat. gravis – greu].

GRAV, -Ă adj. 1. care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări neplăcute; (p. ext.) important. ◊ (despre boli, răni) periculos. 2. (despre oameni) serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. (despre voce, sunete, timbru) care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. accent ~ = accent (`) care notează în unele limbi o vocală deschisă. (< fr. grave, lat. gravis)

GRAV1 adv. Foarte tare; rău. A fi ~ rănit. /<fr. grave, lat. gravis

GRAV2 ~ă (~i, ~e) 1) Care prezintă un mare pericol; susceptibil să aibă consecințe serioase; greu. Crimă ~ă. 2) Care necesită o atenție deosebită; cu multă pondere. Problemă ~ă. 3) (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește multă seriozitate și demnitate; foarte serios. Gest ~. 4) (despre voci, sunete, tonuri) Care are un timbru gros; profund; jos. 5): Accent ~ semn diacritic orientat oblic de la stânga la dreapta, care se pune în unele limbi pentru a nota timbrul vocalelor deschise sau pentru a distinge anumite omonime. /<fr. grave, lat. gravis

grav a. 1. cu greutate, serios; om grav; 2. important: afaceri grave; 3. periculos: boală gravă; 4. Muz. se zice de sunete cari produc un mic număr de vibrațiuni într’o secundă, în opozițiune cu acut: ton grav, note grave; accent grav, care merge dela stânga la dreapta (`) și indică intonarea vorbei.

*grav, -ă adj. (lat. gravis, de unde vine și greŭ). Cu greutate, serios: om grav. Important, dificil: afacerĭ grave. Periculos, greŭ: boală gravă. Muz. Jos, de jos, gros: ton grav. Gram. Accent grav, de la stînga la dreapta (`). S. n. fără pl. Lucrurĭ grave: a trece de la grav la glumeț. Adv. Greŭ, în mod grav: a păși grav, a fi bolnav grav.

*gravéz v. tr. (fr. graver, d. vgerm. graban, ngerm. graben, a săpa, a grava, d. grab, groapă. V. groapă). Sap litere saŭ figurĭ în metal, în peatră, în lemn. Fig. Întipăresc adînc: a grava ceva în inima (în mintea) cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gravá (a ~) vb., ind. prez. 3 graveáză

gravá vb., ind. prez. 1 sg. gravéz, 3 sg. și pl. graveáză

arată toate definițiile

Intrare: grava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grava
  • gravare
  • gravat
  • gravatu‑
  • gravând
  • gravându‑
singular plural
  • gravea
  • gravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gravez
(să)
  • gravez
  • gravam
  • gravai
  • gravasem
a II-a (tu)
  • gravezi
(să)
  • gravezi
  • gravai
  • gravași
  • gravaseși
a III-a (el, ea)
  • gravea
(să)
  • graveze
  • grava
  • gravă
  • gravase
plural I (noi)
  • gravăm
(să)
  • gravăm
  • gravam
  • gravarăm
  • gravaserăm
  • gravasem
a II-a (voi)
  • gravați
(să)
  • gravați
  • gravați
  • gravarăți
  • gravaserăți
  • gravaseți
a III-a (ei, ele)
  • gravea
(să)
  • graveze
  • gravau
  • grava
  • gravaseră
Intrare: grav
grav adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grav
  • gravul
  • gravu‑
  • gra
  • grava
plural
  • gravi
  • gravii
  • grave
  • gravele
genitiv-dativ singular
  • grav
  • gravului
  • grave
  • gravei
plural
  • gravi
  • gravilor
  • grave
  • gravelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grava

  • 1. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: scrijeli attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ceasornicul gros de argint gravat cu o scenă de vînătoare. DUMITRIU, B. F. 124.
      surse: DLRLC
    • Lespezi de piatră cioplită... gravate cu inscripțiuni slavone. ODOBESCU, S. II 219.
      surse: DLRLC
    • comentariu Exemplele fac referire la participiul trecut al verbului.
      surse: dexonline

etimologie:

grav

  • 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: greu (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trebuie să-ți spun ceva... – Grav?... – Foarte grav. SEBASTIAN, T. 97.
      surse: DLRLC
    • Afară de copii, subiect prin natura lui gingaș, d. Sadoveanu își ia, din contra, subiectele din întîmplările tragice, în orice caz grave ale vieții. IBRĂILEANU, S. 20.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios.
    exemple
    • Fetițele, mărunte cît păpușile, stăteau tăcute, privind lumea cu niște ochi gravi. CAMILAR, TEM. 317.
      surse: DLRLC
    • Doctorul portului intră grav pe bord. BART, E. 80.
      surse: DLRLC
    • figurat Dosare grave stau grămădite pe masă și excelența-sa mototolește nervos o voaletă imprudent uitată lîngă călimări. ARGHEZI, P. T. 57.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial La fereastra ca un ochi bolnav, De pe-o crenguță mică de copac, Cea de pe urmă frunză-ascultă grav Cum toate lucrurile-n casă tac. D. BOTEZ, P. O. 128.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Intră în compartimentul generalului, suspinînd grav. REBREANU, P. S. 123.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai jos.
    exemple
    • Brazi groși și bătrîni sau subțiri și tineri sosesc în apele Oltului și sînt așezați asemeni unor clape, fiecare la locul lui, cei care dau notele grave și profunde și cei care dau notele subțiri și înalte. BOGZA, C. O. 373.
      surse: DLRLC
    • Ursuz platanul, mîncat și găurit de ploi, Prin scorburile lui respiră cu note grave de oboi. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 37.
      surse: DLRLC
  • 4. (în) sintagmă Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: