5 intrări

Articole pe această temă:

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOÁIE, foi, s. f. 1. Frunză. ♦ Compus; foaie-grasă = numele a două plante erbacee cu frunze cărnoase, cu flori albastre-violete ori albe cu pete galbene (Pinguicula vulgaris și alpina). ♦ Sepală sau petală. 2. Bucată dintr-un material cu una dintre dimensiuni foarte mică în raport cu celelalte două. 3. Bucată dreptunghiulară de hârtie (de scris); filă a unei cărți, a unui registru sau a unui caiet. ◊ Foaie volantă = a) tipăritură pe o singură față care se difuzează cu un prilej deosebit; b) filă de hârtie izolată. ◊ Expr. A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă = a-și schimba atitudinea sau purtarea față de cineva, devenind mai aspru. ♦ (Urmat de determinări) Adeverință, dovadă oficială care atestă un drept, o obligație etc. ◊ Foaie de drum. = bilet (individual sau colectiv) plătit de autoritatea care-l eliberează și pe baza căruia se poate face o călătorie cu trenul. (Înv.) Foaie de zestre (sau dotală) = act care consemnează zestrea unei fete sau a unei femei căsătorite. 4. (Înv.) Ziar, revistă. ♦ Foaie de titlu = pagina de la începutul unei publicații, pe care este imprimat titlul (și subtitlul) complet al unei cărți, numele autorului, locul și data apariției, editorul sau editura care publică lucrarea. 5. Lățimea unei pânze; bucată de pânză întrebuințată în toată lățimea ei la confecționarea unei haine. ◊ Foaie de cort = material gros impermeabil, din care se confecționează corturi sau alte obiecte de protecție. ♦ (La pl.) Fustă. 6. Strat de aluat, subțiat cu vergeaua, din care se fac plăcinte, tăieței etc. [Pr.: foa-ie] – Lat. folia (pl., devenit sg., al lui folium), (4) după fr. feuille.

GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras.Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. Adj. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1.).Lat. grassus (= crassus).

IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.

foaie1 sf [At: (a. 1749) CARTE DE BUCATE, ap. GCR II, 44/20 / Pl: foi / E: ml folia (pl, devenit sg, al lui folium), (22, 23) după fr feuille] 1 Frunză (1). 2 (Bot; îc) ~ia-lagetului, ~ia-hoțului, ~ia-tâlharului) Susai pădureț (Mycelis muralis). 3 (Bot; îc) ~ia-ciumii Ciumăfaie (Datura stramonium). 4 (Reg; îc) ~-creață Floare nedefinită mai de aproape. 5 (Îc) ~-grasă Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori albe cu pete galbene Si: grăsună, îngrășătoare, (Trs) grăscioară (Pinguicula alpina). 6 (Îae) Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori albastre-violet Si: grăsună, îngrășătoare, (Trs) grăscioară (Pinguicula vulgaris). 7 (Reg ; îc) ~-lată Plantă erbacee nedefinită mai de aproape. 8 (Bot; Trs; îc) ~-de-vioară Popilnic iepuresc (Hepatica nobilis). 9-10 (Bot; reg; îc) ~-în-fir Saschiu (Vinca herbacea și Vinca minor). 11 Petală. 12 Sepală. 13 Bucată dintr-un material cu una dintre dimensiuni foarte mică în raport cu celelalte două. 14 Bucată dreptunghiulară de hârtie (de scris). 15 Filă a unei cărți, a unui registru sau a unui caiet. 16 (Îs) ~ volantă Tipăritură pe o singură față care se difuzează cu un prilej deosebit. 17 (Îas) Filă de hârtie izolată. 18 (Îe) A întoarce ~ia sau a o întoarce pe ~ia cealaltă sau a o schimba pe altă ~ A-și schimba atitudinea sau purtarea față de cineva, devenind mai aspru. 19 (Urmat de determinări) Adeverință, dovadă oficială care atestă un drept, o obligație etc. 20 (Îs) ~ de drum Bilet (individual sau colectiv) plătit de autoritatea care-l eliberează și pe baza căruia se poate face o călătorie cu trenul. 21 (Îs) ~ de zestre (sau dotală) Act care consemnează zestrea unei fete sau a unei femei căsătorite. 22 (Înv) Ziar. 23 (Înv) Revistă. 24 (Îs) ~ de titlu Pagina de la începutul unei publicații, pe care este imprimat titlul (și subtitlul) complet al unei cărți, numele autorului, locul și data apariției, editorul sau editura care publică lucrarea. 25 Lățimea unei pânze. 26 Bucată de pânză întrebuințată în toată lățimea ei la confecționarea unei haine. 27 (Îs) ~ de cort Material gros impermeabil, din care se confecționează corturi sau alte obiecte de protecție. 28 (Pop; lpl; uneori precedat de „o pereche”) Fustă. 29 Strat de aluat întins și subțiat cu vergeaua din care se fac plăcinte, tăiței etc. 30 (Pop; îe) ~ peste ~ și la mijloc tufă Se spune despre o plăcintă fără umplutură.

gras, ~ă [At: CORESI, PS. 412 / Pl: ~ași, ~e / E: ml grassus, -a, -um] 1-2 smf, a (Persoană) care are sub piele un strat gros de grăsime (și forme pline, rotunde) Si: dolofan, durduliu, rotofei, (liv) rubicond. 3 (Îs) a Țesut ~ Țesut adipos. 4 a (Pop; irn; îe) ~ ca scripca Foarte slab. 5 a (Pop; îe) ~ la ceafă (sau la pungă) Bogat. 6 a (Pop; îae) Mojic. 7 a (Fig; d. sume de bani) Mare. 8 a (Fig; d. râs) Cu hohote. 9 a (D. carne, alimente) Care conține (multă) grăsime. 10 sn (Înv) Grăsime. 11-12 sn (Înv; la plante) Măduvă (sau suc secretat). 13 a (Chm; îs) Acid ~ Acid care se combină cu glicerina și formează grăsimi. 14 a (D. fructe, legume) Cărnos. 15 a (D. iarbă) Cu firul gros și plin de sevă. 16 a (D. pământ) Fertil. 17 sf (Îs) ~a de Cotnari Specie de viță-de-vie cu struguri având boabele dese, galbene-verzui, cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. 18 sf (Îas) Vin produs din această specie. 19 sm Strugure alb, pe jumătate rumen, cu boabe de mărime mijlocie și cu gust dulce, care se coace primul. 20 a (D. boabele strugurilor) Plin. 21-22 sf, a (Literă tipografică sau caracter) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 23 a (D. texte) Care este cules cu caractere grase (22). 24 a (D. teme, subiecte) Generos (și incitant). 25 a (D. piele, păr) Unsuros. 26 a (D. salarii, câștiguri bănești; fig) Mare. 27 a (Reg; d. iarnă) Cu puțin ger și zăpadă multă.

GRAS, -Ă, grași, -se, adj., s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras.Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță de vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III 1). – Lat. grassus (= crassus).

GRAS, -Ă, grași, -se, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor; în opoziție cu slab) Care are sub piele un strat gros de grăsime; cu forme pline și rotunde. Însuși Cîrlig mîna căluțul gras ca pepenele; în urma căruței Lina ducea de funie un juncan. CAMILAR, TEM. 87. Aceeași mînă grasă și cu păr s-a-ntins spre sonerie. SAHIA, N. 82. O păreche de boi... țintați în frunte, ciolănoși și grași. CREANGĂ, P. 38. ♦ (Tipogr.) Litere grase = caractere aldine. ♦ Fig. (Despre sume de bani, de obicei peiorativ) Foarte mare. Prețuri grase. Bacșiș gras.Fig. (Despre culori) Compact și strălucitor. Lipsea vegetația vînjoasă, verdele crud al copacilor și gras al ierbii. C. PETRESCU, A. 314. ♦ Fig. (Despre rîs) Sănătos, plin. Trăilă rîse liniștit, un rîs gras, dar nu răspunse. DUMITRIU, V. L. 48. 2. Care conține multe grăsimi, bogat în grăsimi. Substanțe grase. Țesut gras. Lapte gras. Întreprinderi prelucrătoare de materiale grase: săpun, stearină, oleină și lumînări. ♦ (Despre carne) Care are multă grăsime. ♦ (Despre mîncări) Gătit cu multă grăsime. ◊ Fig. Ministrul care trece de-a fi organizat mai temeinic școala e același sub care s-a dat învățămîntului religios mai multă întindere și clerului porții grase mai multe. ARGHEZI, P. T. 12. 3. (Chim., numai în expr.) Acid gras = acid care se combină cu glicerina formînd grăsimile. 4. (Despre plante și despre fructele lor) (Cu fructul) plin, cărnos și moale. Fasole grasă. Ardei grași. Prune grase. ♦ (Despre iarbă) Cu firul gros și plin de sevă. Încet-încet, cu cît iarba grasă se poleia, umbrele pomilor se lungeau, creșteau. CAMILAR, TEM. 203. Frunză verde iarbă grasă, Cîntă cucu-n sihla deasă. BELDICEANU, P. 95. 5. Fig. (Despre pămînt) Fertil, roditor. Îi pămînt gras ca untul, și uitați-vă ce pîne albă crește. CAMILAR, N. I 248. Ia în palmă, te rog, puțin pămînt ucrainean. Este foarte gras și n-are nevoie de nici o substanță chimică. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ Fig. Va fi o toamnă grasă și doldora de rod! DEȘLIU, G. 49.

IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. (De obicei colectiv) Nume generic dat plantelor erbacee, de obicei necultivate, ale căror părți aeriene sînt verzi, subțiri și mlădioase și servesc ca hrană animalelor erbivore. Un fir de iarbă.Dinu se trînti în iarbă, mai la o parte, ca să se odihnească. BUJOR, S. 52. Zac pierdut în iarba-naltă, Privind, cu ochii beți de poezie, A cerului albastră-mpărăție. IOSIF, V. 72. Pe cîmpie Liniște era, Iarba cea verzie Nici se clătina. ALECSANDRI, O. 171. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult pînă ți se va împlini ceea ce dorești sau ce ți s-a promis de către cineva. Din pămînt, din iarbă verde = oricare ar fi greutățile, cu orice preț, negreșit, neapărat. Din pămînt, din iarbă verde, să te duci să-mi aduci herghelia. ISPIRESCU, L. 27. Cîtă frunză, cîtă iarbă sau cîtă frunză și iarbă sau ca frunza și ca iarba v. frunză. 2. (Mai ales la pl.) Buruieni de tot felul (uneori servind ca medicament, ca antidot sau ca otravă). A pus prin bălți și niște ierburi veninoase de care [dușmanul] cum bea, crăpa. NEGRUZZI, S. I 171. Aleargă din stîncă-n stîncă Și cată, culege ierburi. CONACHI, P. 86. ◊ Iarbă rea = buruiană otrăvitoare; fig. om rău, dăunător societății. Foaie verde iarbă rea, Iacă văz o porumbea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172. ◊ Expr. A căuta (pe cineva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva) ca după iarba de leac v. leac. 3. (Uneori determinat prin «de pușcă») Praf de pușcă. Atunci, cîteva luni d-a rîndul, nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri, pocnetul ierbei de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. Punea iarbă cu mîna Și gloanțe cu chivăra. ȘEZ. II 77. 4. Compuse: iarbă-de-mare (sau iarba-mării) = plantă erbacee acvatică, cu flori verzi, care crește pe fundul mării, formînd adesea întinse pajiști submarine; se folosește în tapițerie (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică cu flori albe (Hydrocharis morsus- ranae); iarba-fiarelor sau (mai rar) iarba-fierului = plantă erbacee veninoasă, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); (în basme) iarbă cu puterea miraculoasă de a deschide orice ușă, lacăt, încuietoare etc.; p. ext. putere supranaturală, prin care se poate ajunge la un rezultat greu de obținut. Cei ce au avut interesul să le tăinuiască aveau și iarba-fiarelor care descuia lacătele. PAS, Z. III 256. Manlache are iarba-fiarelor și nu-l atinge glonțul. POPA, V. 187. Dacă ai avea iarba-fierului, ai putea să sfărmi broaștele. ALECSANDRI, T. I 447; iarbă-creață = mentă, izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, frunze înguste și flori verzi, care crește prin păduri, în locuri umbroase și umede (Poa nemoralis). Frunză verde iarbă-deasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 10; iarbă-grasă = mică plantă erbacee, bogată în sevă, cu tulpina ramificată și flori galbene (Portulaca oleracea). Foaie verde, iarbă-grasă. ȘEZ. I 103; iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium). Un miros de iarbă-mare, sita-zinelor și alte ierburi uscate îți gîdilea nasul. CONTEMPORANUL, VI 291; iarba-șerpilor = broscariță (2). – Pl. și: ierbi (COȘBUC, P. II 281).

GRAS ~să (~și, ~se) 1) (despre ființe sau despre părțile corpului lor) Care are multă grăsime; gros. * Litere (sau caractere) ~se litere (sau caractere) tipografice aldine. 2) (despre păr, piele) Care este unsuros datorită secreției abundente a glandelor sebacee. 3) Care conține multă grăsime; bogat în grăsimi. Carne ~să. Smântână ~să. 4) (despre fructe, legume) Care este plin; bogat în miez; cărnos. 5) (despre plante) Care are multă sevă; plin de sevă; mustos. 6) (despre pământ) Care conține suficiente substanțe hrănitoare. 7) fig. fam. Care este de mare însemnătate; considerabil. 8): Acid ~ acid care formează grăsimi (în combinare cu glicerina). /<lat. grassus

gras a. care are multă grăsime. [Lat. vulg. GRASSUS = clasic CRASSUS].

gras, -ă adj. (lat. grassus și crassus, it. grasso, pv. fr. gras, sp. graso, pg. graxo). Care are multă grăsime. Fig. Bogat: pungă grasă. Pămînt gras, argilos și fertil. S. n. Vechĭ. Grăsime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grásă (soi de viță-de-vie și de vin) s. f.

grásă s. f., g.-d. art. grásei

foáie-grásă (plantă) s. f., g.-d. art. fóii-gráse

gras adj. m., pl. grași; f. grásă, pl. gráse

zbârcióg-grás (ciupercă) s. m., pl. zbârciógi-gráși

gras adj. m., pl. grași; f. sg. grásă, pl. gráse

zbârcióg-gras s. m., pl. zbârciógi-gráși

zbârciógi-gráși s. m. pl. (sg. zbârcióg-grás)

arată toate definițiile

Intrare: grasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gra
  • grasa
plural
  • grase
  • grasele
genitiv-dativ singular
  • grase
  • grasei
plural
  • grase
  • graselor
vocativ singular
plural
Intrare: foaie-grasă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foaie-gra
  • foaia-gra
plural
genitiv-dativ singular
  • foi-grase
  • foii-grase
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gras
gras adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gras
  • grasul
  • grasu‑
  • gra
  • grasa
plural
  • grași
  • grașii
  • grase
  • grasele
genitiv-dativ singular
  • gras
  • grasului
  • grase
  • grasei
plural
  • grași
  • grașilor
  • grase
  • graselor
vocativ singular
plural
Intrare: iarbă-grasă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-gra
  • iarba-gra
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-grase
  • ierbii-grase
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zbârciog-gras
zbârciog-gras substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârciog-gras
  • zbârciogul-gras
plural
  • zbârciogi-grași
  • zbârciogii-grași
genitiv-dativ singular
  • zbârciog-gras
  • zbârciogului-gras
plural
  • zbârciogi-grași
  • zbârciogilor-grași
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grasă

  • 1. (în) sintagmă Grasă de Cotnari = specie de viță-de-vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior.
    surse: DEX '09

etimologie:

foaie-grasă

  • 1. Numele a două plante erbacee cu frunze cărnoase, cu flori albastre-violete ori albe cu pete galbene (Pinguicula vulgaris și alpina).
    surse: DEX '09 sinonime: îngrășătoare

etimologie:

gras

  • 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dolofan durduliu rotofei antonime: costeliv slab diminutive: grăsuț augmentative: grăsan 4 exemple
    exemple
    • Om gras.
      surse: DEX '09
    • Însuși Cîrlig mîna căluțul gras ca pepenele; în urma căruței Lina ducea de funie un juncan. CAMILAR, TEM. 87.
      surse: DLRLC
    • Aceeași mînă grasă și cu păr s-a-ntins spre sonerie. SAHIA, N. 82.
      surse: DLRLC
    • O păreche de boi... țintați în frunte, ciolănoși și grași. CREANGĂ, P. 38.
      surse: DLRLC
  • 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Substanțe grase. Țesut gras. Lapte gras. Întreprinderi prelucrătoare de materiale grase: săpun, stearină, oleină și lumânări.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre carne) Care are multă grăsime.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Carne grasă.
        surse: DEX '09
    • 2.2. (Despre mâncăruri) Gătit cu multă grăsime.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • figurat Ministrul care trece de-a fi organizat mai temeinic școala e același sub care s-a dat învățămîntului religios mai multă întindere și clerului porții grase mai multe. ARGHEZI, P. T. 12.
        surse: DLRLC
    • 2.3. (în) sintagmă Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. Despre fructe:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cărnos plin (adj.) un exemplu
    exemple
    • Fasole grasă. Ardei grași. Prune grase.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre iarbă) Cu firul gros și plin de sevă.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Încet-încet, cu cît iarba grasă se poleia, umbrele pomilor se lungeau, creșteau. CAMILAR, TEM. 203.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde iarbă grasă, Cîntă cucu-n sihla deasă. BELDICEANU, P. 95.
      surse: DLRLC
  • 5. Despre pământ:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fertil roditor 3 exemple
    exemple
    • Îi pămînt gras ca untul, și uitați-vă ce pîne albă crește. CAMILAR, N. I 248.
      surse: DLRLC
    • Ia în palmă, te rog, puțin pămînt ucrainean. Este foarte gras și n-are nevoie de nici o substanță chimică. SAHIA, U.R.S.S. 96.
      surse: DLRLC
    • figurat Va fi o toamnă grasă și doldora de rod! DEȘLIU, G. 49.
      surse: DLRLC
  • 6. (Despre caractere sau litere tipografice) Care are conturul mai gros decât al literelor aldine.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Litere grase = caractere aldine.
      surse: DLRLC
  • 7. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (6.).
    surse: DEX '09
  • 8. Despre culori:
    exemple
    • Lipsea vegetația vînjoasă, verdele crud al copacilor și gras al ierbii. C. PETRESCU, A. 314.
      surse: DLRLC
  • 9. figurat Despre râs:
    exemple
    • Trăilă rîse liniștit, un rîs gras, dar nu răspunse. DUMITRIU, V. L. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

iarbă-grasă

etimologie:

zbârciog-gras

  • 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: