2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.

GRAFÍE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.

grafie1 sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 164, 4/7 / Pl: ~ii / E: fr graphie] 1 Mod de redare în scris a cuvintelor Si: scriere. 2 Fel specific de a scrie al cuiva Si: scris1. 3 Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui.

-grafie2 [At: DA ms / E: fr -graphie] Element secund de compunere cu semnificația: 1 Descriere. 2 Știință.[1]

  1. În original: grafie-2 ... E: fr graphie- ... Element prim ... — cata

GRAFÍE, grafii, s. f. 1. Redare în scris a cuvintelor; scriere. 2. Felul în care e scris un cuvînt sau un text; caracterul executării literelor în scris; scris. Grafia [manuscrisului] se aseamănă în mod simțitor cu grafia scrisorii de demisie a poetului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7.

GRAFÍE s.f. 1. Scriere (a cuvintelor). ♦ Mod de a scrie un cuvânt, un text; scris. 2. (Arte) Totalitatea trăsăturilor care caracterizează linia unui desenator. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”. [Gen. -iei: / < fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe – arta de a scrie].

GRAFÍE1 s. f. 1. mod de a scrie un cuvânt, un text; scriere. ◊ scris (al cuiva). 2. linia caracteristică a unui desen sau desenator. (< fr. graphie)

GRAFÍE ~i f. 1) Sistem de semne grafice; scriere; scris. 2) Mod de scriere a unui cuvânt sau text. /<fr. graphie

*grafíe f. (d. vgr. grápho, scriŭ). Cuv. care se combină cu alte cuvinte ca să arate numele unor științe, ca: geo-grafie, etnografie. (V. logie). Scriere, alfabet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile

grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; pl. grafíi, art. grafíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRAFIE s. scriere, scris, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRAFÍE s. f. (< fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe „arta de a scrie”): scriere sau scris; felul în care este scris un cuvânt sau un text. ◊ ~ dúblă: notare diferită a aceluiași fonem în aceeași epocă (în același text sau în texte diferite), datorită unor cauze diverse. Astfel, în textele vechi românești existau multe g. duble fie din cauza contradicției dintre tradiția grafică și evoluția limbii (g. den și din), fie datorită caracterului complex al unui sunet greu de notat (g. bunră și bură din textele rotacizante), fie coexistenței a două sunete în graiul aceleiași persoane, fie influenței exercitate de g. unor cuvinte slave asemănătoare, fie copiștilor, în vorbirea cărora existau fonetisme deosebite de cele din original etc. ◊ ~ hipercoréctă: g. greșită, pe baza unei pronunțări greșite a unui cuvânt, produsă din teama de a nu greși, ca de exemplu piftea, în loc de chiftea; poplen, în loc de poplin etc.

-GRAFIE „scriere, înregistrare, diagramă”. ◊ gr. graphe „scriere, însemnare” > fr. -graphie, germ. id., engl. -graphy, it. -grafia > rom. -grafie.

Intrare: grafie (subst.)
grafie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grafie
  • grafia
plural
  • grafii
  • grafiile
genitiv-dativ singular
  • grafii
  • grafiei
plural
  • grafii
  • grafiilor
vocativ singular
plural
Intrare: grafie (suf.)
grafie2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • grafie

grafie (subst.)

  • 1. Mod de redare în scris a cuvintelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scriere scriitură scris (s.n.)
    • 1.1. Fel specific de a scrie al cuiva; scris (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scris (s.n.) attach_file un exemplu
      exemple
      • Grafia [manuscrisului] se aseamănă în mod simțitor cu grafia scrisorii de demisie a poetului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

grafie (suf.)

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”.
    surse: DN

etimologie: