-grafie² [At: DA ms / E: fr -graphie] Element secund de compunere cu semnificația: 1 Descriere. 2 Știință.^[1]

grafie¹ sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 164, 4/7 / Pl: ~ii / E: fr graphie] 1 Mod de redare în scris a cuvintelor Si: scriere. 2 Fel specific de a scrie al cuiva Si: scris¹. 3 Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui.

GRAFIE, grafii, s. f. 1. Redare în scris a cuvintelor; scriere. 2. Felul în care e scris un cuvînt sau un text; caracterul executării literelor în scris; scris. Grafia [manuscrisului] se aseamănă în mod simțitor cu grafia scrisorii de demisie a poetului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7.

GRAFIE s.f. 1. Scriere (a cuvintelor). ♦ Mod de a scrie un cuvînt, un text; scris. 2. (Arte) Totalitatea trăsăturilor care caracterizează linia unui desenator. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”. [Gen. -iei: / < fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe – arta de a scrie].

-GRAFIE² elem. graf³(o)-.

GRAFIE¹ s. f. 1. mod de a scrie un cuvânt, un text; scriere. ◊ scris (al cuiva). 2. linia caracteristică a unui desen sau desenator. (< fr. graphie)

GRAFIE ~i f. 1) Sistem de semne grafice; scriere; scris. 2) Mod de scriere a unui cuvânt sau text. /<fr. graphie

grafie f. mod de scriere.

*grafíe f. (d. vgr. grápho, scriŭ). Cuv. care se combină cu alte cuvinte ca să arate numele unor științe, ca: geo-grafie, etnografie. (V. logie). Scriere, alfabet.

grafo- [At: DN³ / E: fr grapho-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la scriere. 2 A scrie.

GRAFO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scriere”, „a scrie”. [< fr. grapho-, it. grafo-, cf. gr. graphein – a scrie].

GRAF³(O)-, -GRAF, -GRAFIE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie)

grafie s. f., art. grafia, g.-d. art. grafiei; pl. grafii, art. grafiile (desp. -fi-i-)

grafie s. f., art. grafia, g.-d. art. grafiei; pl. grafii, art. grafiile

grafie s. f., art. grafia, g.-d. art. grafiei; pl. grafii, art. grafiile

GRAFIE s. v. scris.

GRAFIE s. scriere, scris, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~.)

GRAFIE s. f. (< fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe „arta de a scrie”): scriere sau scris; felul în care este scris un cuvânt sau un text. ◊ ~ dublă: notare diferită a aceluiași fonem în aceeași epocă (în același text sau în texte diferite), datorită unor cauze diverse. Astfel, în textele vechi românești existau multe g. duble fie din cauza contradicției dintre tradiția grafică și evoluția limbii (g. den și din), fie datorită caracterului complex al unui sunet greu de notat (g. bunră și bură din textele rotacizante), fie coexistenței a două sunete în graiul aceleiași persoane, fie influenței exercitate de g. unor cuvinte slave asemănătoare, fie copiștilor, în vorbirea cărora existau fonetisme deosebite de cele din original etc. ◊ ~ hipercorectă: g. greșită, pe baza unei pronunțări greșite a unui cuvânt, produsă din teama de a nu greși, ca de exemplu piftea, în loc de chiftea; poplen, în loc de poplin etc.

-GRAFIE „scriere, înregistrare, diagramă”. ◊ gr. graphe „scriere, însemnare” > fr. -graphie, germ. id., engl. -graphy, it. -grafia > rom. -grafie.

GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.