16 definiții pentru „golan”   declinări

GOLÁN, golani, s. m. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

GOLÁN, -Ă, golani, -e, s. m. și f. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca. – Gol2 + suf. -an.

GOLÁN, -Ă, golani, -e, s. m. și f. Om de nimic, derbedeu, haimana, vagabond, coate-goale. Ce umbli ca un golan, mă ? DUMITRIU, V. L. 126. N-ai martoriînsamnă că ești o coadă de cîne... un golan pentru care nu-și pune obrazul nimeni. CAMILAR, N. II 313. ◊ (Termen de dispreț folosit de clasele exploatatoare, la adresa celor săraci și exploatați) Pintilie îl privi, parcă abia atunci îl descoperea. «Cum poate un golan ca ăsta să se încontreze cu mine ?» cugeta el cu uimire. Împotrivirea pe care o găsea la coloniști îl supăra. SADOVEANU, P. M. 35. Împăratului i-a fost de-a mirarea văzînd că niște golani au asemenea îndrăzneală. CREANGĂ, P. 249. ♦ (Adjectival) Lipsit de haine, gol, dezbrăcat. Să-și ieie noră pe-o Satană ? Că e săracă și golană; De ce nu vine ca să-i dau Pomană ? COȘBUC, P. I 127. Ți-ai părăsit... căsuța Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.

!golán s. m., pl. goláni

golán s. m., adj. m., pl. goláni; f. sg. golánă, g.-d. art. golánei, pl. goláne

GOLÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Om care nu are preocupări serioase; om de nimic; derbedeu; secătură. 2) fam. Tânăr care se ține de pozne; ștrengar. 3) Persoană îmbrăcată în haine zdrențăroase. /gol + suf. ~an

golan a. cu totul gol. ║ m. sărac, cerșetor.

golán, -ă și -că adj. (d. gol; bg. golak, rus. golĕák, -ĕánka, id,). Iron. Goliman, sărac, răŭ îmbrăcat: zice că-s o sărîntoacă [!] și o golană (Agîrb. Înț. 204 și 205).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GOLÁN s. derbedeu, haimana, vagabond, (pop. și fam.) teleléu, (reg.) hîrbár, hîrbáreț, ulițár, (Mold.) dulandragíu, (prin Olt.) jarcaléte, (Mold.) láinic, (prin Munt.) teácăr, (Mold. și Transilv.) ulițárnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandráș, vandróc, vandrocáș, (prin Transilv.) verbuncáș, (înv.) ștrengar, zamparagíu, (înv., în Transilv.) budușlắu, (fam.) bate-póduri. (E un ~ fără pereche!)

golán s.m. Manifestant anticomunist care a participat la fenomenul Piața Universității ◊ „Mai întâi [Ion Iliescu] s-a referit la cei din Piața Universității folosind termenul jignitor de «golani» și «huligani».” R.l. 12 V 90 p. 1. ◊ „Tinerii taxați de golani au adoptat porecla și au transformat-o în renume.” R.lit. 24 V 90 p. 2. ◊ „[Cristian Pațurcă:] Lui Iliescu îi mulțumesc că ne-a numit golani, dacă universități ca Sorbona, Cambridge, Oxford s-au declarat, în zilele acelea, universități de golani. S-a preluat cuvântul ca atare. Golan este, probabil, al doilea cuvânt românesc preluat de limbile de circulație internațională, ca și «securist» [...]” Phoenix 74/91 p. 7. ◊ „Al. Paleologu a semnat la puțin timp de la evenimentul amintit o interesantă carte intitulată «Ambasador al golanilor» (se știe, imediat după Revoluție, scriitorul era chiar amabasadorul țării noastre la Paris) ceea ce dă elementului lexical în discuție o valoare semantică accentuat pozitivă.” R.l. 3 VI 92 p. 5; v. și R.lit. 2 V 91 p. 2; v. și anticomunist, neocomunism (D. Urițescu în R.l. 3 VI 92 p. 5; termen intrat în circuitul internațional – fr., engl., it. – după mai 1990)

GOLAN, Înălțimile ~ (AL-JAWLᾹN), reg. înaltă în SV Siriei, între râul Yarmuk și lacul Tiberiada; alt. c. 2.200 m. În urma războiului de 6 zile (1967), G. a intrat sub control israelian. Eliberat, pentru o scurtă vreme, de trupele siriene în timpul Războiului Arabo-Israelian (oct. 1973), G. a fost reocupat și anexat de Israel în 1981.

holodronț V. Em. Galan, în Bărăganul, II, p. 291, p. 290 și 302, folosește acest cuvînt, neatestat în dicționare. L-am auzit adesea, în copilărie, în Moldova, cu înțelesul de „golan, coate goale”. Originea lui este ucr. гoлoдpaнчŭ cu același înțeles. DA cunoaște o varianta holodraga „om înalt” (rom. golan are și acest înțeles, cf. „Romania”, LIII, 1927, p. 384), atestată de A. Tomiac. Aceasta provine de asemenea din ucraineană, probabil însă prin intermediul țăranilor din nordul țării: ucr. гoлoдpaнчŭ, cu același înțeles ca гoлoдpaбuŭ. Sînt compuse cu гoлuŭ „gol” și derivate de la verbul дpamu „a rupe în bucăți”: дpaб „coate goale”, дpaнuŭ „rupt”.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

golan, -că golani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu 2. om sărac/zdrențăros 3. (pub.) participant la mișcările stradale anticomuniste desfășurate în București în primăvara anului 1990 4. (prin ext.) luptător anticomunist

chita golanului expr. (șc.) nota cinci.

ținta golanului expr. (șc.) nota cinci.