opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOGOMAN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: guguman, -ă s. m., adj.] – Cf. gog.

gogoman, ~ă [At: PANN, P. V. III, 127/11 / V: (Mun) guguman / Pl: ~i, ~e / E: ns cf gog1 + -oman] (Fam; dep) 1-2 smf, a (Om) prost. 3 sm (Pop; îe) A fi Ștefan ~ A fi prost.

GOGOMAN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: guguman s. m., guguman, -ă adj.] – Cf. gog.

GOGOMAN, gogomani, s. m. Prostănac, nătăfleț, nătărău. Mă întrebă Grigoriță după ce intrarăm în odaie, în ce limbă vorbeai tu cu Vavila, de nu v-am înțeles de loc? – Într-o limbă pe care niciodată n-o înțelege un mare gogoman ca tine. HOGAȘ, DR. 270. Fraților, zise el, socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci, ca să-i dovedim că e numai un gogoman pedant. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ (Adjectival) Silvan Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. NEGRUZZI, S. II 306. – Variantă: (Munt.) guguman (PANN, P. V. III 127) s. m.

GOGOMAN ~i m. fam. depr. Persoană care vădește lipsă de caracter și de inteligență; prostănac; bleg. /Din reg. gog + oman

gogoman a. și m. mare prost. [V. gog, cu sufixul augmentativ ca în hoțoman].

gogomán, -că s. (d. gog și man ca în hoțoman). Gogleț, mare prost. – În Munt. gugu-.

GUGUMAN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

guguman, ~ă sm, a vz gogoman

GUGUMAN, -Ă s. m., adj. V. gogoman.

GUGUMAN s. m. v. gogoman.

gugumán, -ăníe, V. gogom-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gogoman (fam.) s. m., pl. gogomani

!gogoman (fam.) s. m., pl. gogomani

gogoman s. m., adj. m., pl. gogomani; f. sg. gogomană, pl. gogomane

gogoman.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GOGOMAN adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

gogoman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gogoman (gogomani), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. guguman. Creație expresivă, bazată pe *gog „tont”, cu suf. expresiv -man (Șeineanu, Semasiol., 229; Iordan, BF, VII, 285), Cf. gogă. Nu par posibile der. propuse de Cihac, II, 112 (de la gîg- cu suf. -man) și Tiktin (de la gogu-mamei). – Der. gogomănie (var. gugumănie), s. f. (prostie, tîmpenie, nerozie). – Din rom. provine rut. gogoman (Candrea, Elemente, 408).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gogoman, gogomani I. s. m. om prost II. adj. prost, nerod, tont

guguman, gugumani s. m., adj. (om) prost, nerod

Intrare: gogoman (adj.)
gogoman2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoman
  • gogomanul
  • gogomanu‑
  • gogomană
  • gogomana
plural
  • gogomani
  • gogomanii
  • gogomane
  • gogomanele
genitiv-dativ singular
  • gogoman
  • gogomanului
  • gogomane
  • gogomanei
plural
  • gogomani
  • gogomanilor
  • gogomane
  • gogomanelor
vocativ singular — —
plural — —
guguman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguman
  • gugumanul
  • gugumanu‑
  • gugumană
  • gugumana
plural
  • gugumani
  • gugumanii
  • gugumane
  • gugumanele
genitiv-dativ singular
  • guguman
  • gugumanului
  • gugumane
  • gugumanei
plural
  • gugumani
  • gugumanilor
  • gugumane
  • gugumanelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: gogoman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoman
  • gogomanul
  • gogomanu‑
plural
  • gogomani
  • gogomanii
genitiv-dativ singular
  • gogoman
  • gogomanului
plural
  • gogomani
  • gogomanilor
vocativ singular
  • gogomanule
  • gogomane
plural
  • gogomanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguman
  • gugumanul
  • gugumanu‑
plural
  • gugumani
  • gugumanii
genitiv-dativ singular
  • guguman
  • gugumanului
plural
  • gugumani
  • gugumanilor
vocativ singular
  • gugumanule
  • gugumane
plural
  • gugumanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gogoman, gogomanisubstantiv masculin
gogomană, gogomanesubstantiv feminin
gogoman, gogomanăadjectiv

etimologie:
  • cf. gog DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.