2 intrări

19 definiții

gogoman, ~ă [At: PANN, P. V. III, 127/11 / V: (Mun) guguman / Pl: ~i, ~e / E: ns cf gog1 + -oman] (Fam; dep) 1-2 smf, a (Om) prost. 3 sm (Pop; îe) A fi Ștefan ~ A fi prost.

GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán, -ă s. m., adj.] – Cf. gog.

GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán s. m., gugumán, -ă adj.] – Cf. gog.

GOGOMÁN, gogomani, s. m. Prostănac, nătăfleț, nătărău. Mă întrebă Grigoriță după ce intrarăm în odaie, în ce limbă vorbeai tu cu Vavila, de nu v-am înțeles de loc? – Într-o limbă pe care niciodată n-o înțelege un mare gogoman ca tine. HOGAȘ, DR. 270. Fraților, zise el, socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci, ca să-i dovedim că e numai un gogoman pedant. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ (Adjectival) Silvan Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. NEGRUZZI, S. II 306. – Variantă: (Munt.) gugumán (PANN, P. V. III 127) s. m.

!gogomán (fam.) s. m., pl. gogománi

GOGOMÁN adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

gogomán (gogománi), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. guguman. Creație expresivă, bazată pe *gog „tont”, cu suf. expresiv -man (Șeineanu, Semasiol., 229; Iordan, BF, VII, 285), Cf. gogă. Nu par posibile der. propuse de Cihac, II, 112 (de la gîg- cu suf. -man) și Tiktin (de la gogu-mamei). – Der. gogomănie (var. gugumănie), s. f. (prostie, tîmpenie, nerozie). – Din rom. provine rut. gogoman (Candrea, Elemente, 408).

GOGOMÁN ~i m. fam. depr. Persoană care vădește lipsă de caracter și de inteligență; prostănac; bleg. /Din reg. gog + oman

gogoman a. și m. mare prost. [V. gog, cu sufixul augmentativ ca în hoțoman].

gogomán, -că s. (d. gog și man ca în hoțoman). Gogleț, mare prost. – În Munt. gugu-.

guguman, ~ă sm, a vz gogoman

GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. V. gogoman.

gugumán, -ăníe, V. gogom-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gogomán s. m., adj. m., pl. gogománi; f. sg. gogománă, pl. gogománe

gogoman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

gogoman, gogomani I. s. m. om prost II. adj. prost, nerod, tont

guguman, gugumani s. m., adj. (om) prost, nerod

Intrare: gogoman (adj.)
gogoman2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoman
  • gogomanul
  • gogomanu‑
  • gogoma
  • gogomana
plural
  • gogomani
  • gogomanii
  • gogomane
  • gogomanele
genitiv-dativ singular
  • gogoman
  • gogomanului
  • gogomane
  • gogomanei
plural
  • gogomani
  • gogomanilor
  • gogomane
  • gogomanelor
vocativ singular
plural
guguman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguman
  • gugumanul
  • gugumanu‑
  • guguma
  • gugumana
plural
  • gugumani
  • gugumanii
  • gugumane
  • gugumanele
genitiv-dativ singular
  • guguman
  • gugumanului
  • gugumane
  • gugumanei
plural
  • gugumani
  • gugumanilor
  • gugumane
  • gugumanelor
vocativ singular
plural
Intrare: gogoman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogoman
  • gogomanul
  • gogomanu‑
plural
  • gogomani
  • gogomanii
genitiv-dativ singular
  • gogoman
  • gogomanului
plural
  • gogomani
  • gogomanilor
vocativ singular
  • gogomanule
  • gogomane
plural
  • gogomanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguman
  • gugumanul
  • gugumanu‑
plural
  • gugumani
  • gugumanii
genitiv-dativ singular
  • guguman
  • gugumanului
plural
  • gugumani
  • gugumanilor
vocativ singular
  • gugumanule
  • gugumane
plural
  • gugumanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gogoman, -ă gogoman (2) gogomană guguman (2)

etimologie:

  • Cf. gog
    surse: DEX '09