17 definiții pentru glorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glorie sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 302/6 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: lat gloria] 1 Onoare adusă unei persoane sau unui eveniment. 2 Renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori însușiri excepționale. 3 (Pex) Persoană de mare valoare Si: celebritate. 4 (Fig) Strălucire.

GLÓRIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria.

GLÓRIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria.

GLÓRIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă. Glorie veșnică eroilor și martirilor comuniști, care și-au dat viața pentru fericirea poporului nostru, pentru libertatea și independența Patriei, pentru socialism! GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? EMINESCU, O. I 137. Gloria străbună pe strămoși cinstește. ALEXANDRESCU, M. 324. ◊ (Poetic) Ce-ți doresc eu ție, dulce Romînie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? EMINESCU, O. I 15. ♦ Persoană de mare valoare. Tolstoi e o glorie a literaturii universale.

GLÓRIE s.f. 1. Strălucire, renume obținut prin virtuți excepționale; onoare, slavă. 2. Persoană deosebit de valoroasă. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. gloria, cf. it. gloria].

glórie s. f. 1. Strălucire, renume prin virtuți excepționale; onoare, slavă. 2. Om deosebit de valoros; celebritate. 3. Aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia. (< lat., it. gloria)

GLÓRIE ~i f. 1) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; recunoaștere unanimă; faimă; renume; popularitate. 2) Faimă de care se bucură cineva datorită meritelor sale; slavă; strălucire; splendoare. 3) Persoană de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloria

glorie f. 1. slavă, renume pentru merite extraordinare; 2. grandoare, splendoare: în culmea gloriei sale; 3. onoruri date divinității: glorie lui Dumnezeu.

*glórie f. (lat. gloria). Onoare, strălucire, faĭmă cîștigată pin virtute, talent, vitejie: glorie literară, artistică, științifică, militară; gloria unuĭ secul, uneĭ societățĭ. Glorie lui! Onoare, cinste, mărire, slavă luĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glórie (-ri-e) s. f., art. glória (-ri-a), g.-d. art. glóriei; pl. glórii, art. glóriile (-ri-i-)

glórie s. f. (sil. -ri-e), art. glória (sil. -ri-a), g.-d. art. glóriei; pl. glórii, art. glóriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLÓRIE s. 1. grandoare, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~ al neamului.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. v. fală. 4. v. celebritate. 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustrațiune. (A ajuns o ~ a medicinei.)

GLORIE s. 1. grandoare, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. (concr.) fală, mîndrie. (El este ~ țării noastre.) 4. celebritate, faimă, prestigiu, renume, reputație, (fig.) strălucire. (Și-a cîștigat o ~ fără precedent.) 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustrațiune. (A ajuns o ~ a medicinii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glórie (glórii), s. f. – Onoare, mărire, slavă. Lat. gloria (sec. XIX). – Der. glorios, adj.; glorifica, vb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GLORIE. Subst. Glorie, onoare, mărire (fig.), lauri (fig.), slavă, fală, faimă, renume, reputație, celebritate. Glorificare (livr.), preamărire, proslăvire, slăvire, elogiere. Laudă, elogiu, apologie, panegiric, osanale, aclamații, ovații. Adj. Glorios, plin de glorie; faimos, vestit, celebru, renumit, reputat. Preamărit, preaînălțat, slăvit, preaslăvit, preastrălucit (înv.), ridicat în slavă, lăudat; prețuit, apreciat. Slăvitor (rar), elogios, laudativ. Vb. A glorifica (livr.), a preamări, a preaslăvi (rar), a proslăvi, a slăvi, a slavoslovi (bis.), a mări (rar), a ridica în slavă, a lăuda, a aduce laude, a vorbi de bine, a elogia, a aduce elogii, a face elogiul (unei persoane), a aclama, a ovaționa. A se acoperi de glorie, a culege lauri; a i se duce vestea. Exclamații: Mărire ! slavă ! laudă ! cinste ! glorie ! trăiască ! vivat ! osana ! ura ! V. îngîmfare, reputație, respect, succes, victorie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AD GLORIAM (lat.) pentru glorie – A trudi ad gloriam, fără a urmări o recompensă materială. V. și Ad honores.

GLORIA FUGIENTES MAGIS SEQUITUR (lat.) gloria se ține după cei ce fug de ea – Seneca, „De beneficiis”, 5, 1, 4.

SIC TRANSIT GLORIA MUNDI (lat.) așa trece gloria lumii – Thomas à Kempis, „Imitatio Christi”, I, 3,6. Cuvinte adresate unui nou papă, la alegerea sa. Textul original: „O quam cito transit gloria mundi” („O, ce repede trece gloria lumii”).

Intrare: glorie
  • silabație: glo-ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glorie
  • gloria
plural
  • glorii
  • gloriile
genitiv-dativ singular
  • glorii
  • gloriei
plural
  • glorii
  • gloriilor
vocativ singular
plural

glorie

  • 1. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: faimă mărire onoare renume slavă 4 exemple
    exemple
    • Glorie veșnică eroilor și martirilor comuniști, care și-au dat viața pentru fericirea poporului nostru, pentru libertatea și independența Patriei, pentru socialism! GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361.
      surse: DLRLC
    • De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
    • Gloria străbună pe strămoși cinstește. ALEXANDRESCU, M. 324.
      surse: DLRLC
    • poetic Ce-ți doresc eu ție, dulce Romînie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? EMINESCU, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană de mare valoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Tolstoi e o glorie a literaturii universale.
        surse: DLRLC
  • 2. Aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia.
    surse: MDN '00

etimologie: