Definiția cu ID-ul 964603:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GLORIE. Subst. Glorie, onoare, mărire (fig.), lauri (fig.), slavă, fală, faimă, renume, reputație, celebritate. Glorificare (livr.), preamărire, proslăvire, slăvire, elogiere. Laudă, elogiu, apologie, panegiric, osanale, aclamații, ovații. Adj. Glorios, plin de glorie; faimos, vestit, celebru, renumit, reputat. Preamărit, preaînălțat, slăvit, preaslăvit, preastrălucit (înv.), ridicat în slavă, lăudat; prețuit, apreciat. Slăvitor (rar), elogios, laudativ. Vb. A glorifica (livr.), a preamări, a preaslăvi (rar), a proslăvi, a slăvi, a slavoslovi (bis.), a mări (rar), a ridica în slavă, a lăuda, a aduce laude, a vorbi de bine, a elogia, a aduce elogii, a face elogiul (unei persoane), a aclama, a ovaționa. A se acoperi de glorie, a culege lauri; a i se duce vestea. Exclamații: Mărire ! slavă ! laudă ! cinste ! glorie ! trăiască ! vivat ! osana ! ura ! V. îngîmfare, reputație, respect, succes, victorie.