3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gloria sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat gloria] (Met) Aureolă colorată în culorile spectrului, care înconjoară umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă.
GLORIA s.f. (Met.) Aureolă colorată în culorile spectrului, care înconjură umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă. [< lat. gloria, cf. fr. gloire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLORIA s. f. 1. (met.) aureolă colorată în culorile spectrului solar, care înconjură umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă. 2. (muz.) partea a doua a unei mise cu caracter de imn. (< it., lat. gloria)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GLORIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLORIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
glorie sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 302/6 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: lat gloria] 1 Onoare adusă unei persoane sau unui eveniment. 2 Renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori însușiri excepționale. 3 (Pex) Persoană de mare valoare Si: celebritate. 4 (Fig) Strălucire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLORIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă. Glorie veșnică eroilor și martirilor comuniști, care și-au dat viața pentru fericirea poporului nostru, pentru libertatea și independența Patriei, pentru socialism! GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? EMINESCU, O. I 137. Gloria străbună pe strămoși cinstește. ALEXANDRESCU, M. 324. ◊ (Poetic) Ce-ți doresc eu ție, dulce Romînie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? EMINESCU, O. I 15. ♦ Persoană de mare valoare. Tolstoi e o glorie a literaturii universale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLORIE s.f. 1. Strălucire, renume obținut prin virtuți excepționale; onoare, slavă. 2. Persoană deosebit de valoroasă. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. gloria, cf. it. gloria].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
glorie s. f. 1. Strălucire, renume prin virtuți excepționale; onoare, slavă. 2. Om deosebit de valoros; celebritate. 3. Aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia. (< lat., it. gloria)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
GLORIE ~i f. 1) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; recunoaștere unanimă; faimă; renume; popularitate. 2) Faimă de care se bucură cineva datorită meritelor sale; slavă; strălucire; splendoare. 3) Persoană de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloria
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
glorie f. 1. slavă, renume pentru merite extraordinare; 2. grandoare, splendoare: în culmea gloriei sale; 3. onoruri date divinității: glorie lui Dumnezeu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*glórie f. (lat. gloria). Onoare, strălucire, faĭmă cîștigată pin virtute, talent, vitejie: glorie literară, artistică, științifică, militară; gloria unuĭ secul, uneĭ societățĭ. Glorie lui! Onoare, cinste, mărire, slavă luĭ!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
glorie (desp. -ri-e) s. f., art. gloria (desp. -ri-a), g.-d. art. gloriei; pl. glorii, art. gloriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
glorie (-ri-e) s. f., art. gloria (-ri-a), g.-d. art. gloriei; pl. glorii, art. gloriile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
glorie s. f. (sil. -ri-e), art. gloria (sil. -ri-a), g.-d. art. gloriei; pl. glorii, art. gloriile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GLORIE s. 1. grandoare, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~ al neamului.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. v. fală. 4. v. celebritate. 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustrațiune. (A ajuns o ~ a medicinei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GLORIE s. 1. grandoare, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. (concr.) fală, mîndrie. (El este ~ țării noastre.) 4. celebritate, faimă, prestigiu, renume, reputație, (fig.) strălucire. (Și-a cîștigat o ~ fără precedent.) 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustrațiune. (A ajuns o ~ a medicinii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
glorie (glorii), s. f. – Onoare, mărire, slavă. Lat. gloria (sec. XIX). – Der. glorios, adj.; glorifica, vb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
Gloria (cuv. lat. „slavă”), parte a misei* de obicei partea a II-a. Numele l-a luat de la primul vers al slujbei religioase din bis. romano-cat. cântat de celebrant; Gloria in excelsis Deo, din care reiese și caracterul de proslăvire al muzicii. Este exclusă din misa pentru morți (requiem*). Cu alt text (Gloria Patri, et Filio, et Spiritui Sancto) este anexată psalmilor*, care se cântă în timpul anului, cu excepția unor sărbători. G. are o formă muzicală liberă și structură polif.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
GLORIE. Subst. Glorie, onoare, mărire (fig.), lauri (fig.), slavă, fală, faimă, renume, reputație, celebritate. Glorificare (livr.), preamărire, proslăvire, slăvire, elogiere. Laudă, elogiu, apologie, panegiric, osanale, aclamații, ovații. Adj. Glorios, plin de glorie; faimos, vestit, celebru, renumit, reputat. Preamărit, preaînălțat, slăvit, preaslăvit, preastrălucit (înv.), ridicat în slavă, lăudat; prețuit, apreciat. Slăvitor (rar), elogios, laudativ. Vb. A glorifica (livr.), a preamări, a preaslăvi (rar), a proslăvi, a slăvi, a slavoslovi (bis.), a mări (rar), a ridica în slavă, a lăuda, a aduce laude, a vorbi de bine, a elogia, a aduce elogii, a face elogiul (unei persoane), a aclama, a ovaționa. A se acoperi de glorie, a culege lauri; a i se duce vestea. Exclamații: Mărire ! slavă ! laudă ! cinste ! glorie ! trăiască ! vivat ! osana ! ura ! V. îngîmfare, reputație, respect, succes, victorie.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Gloria Prenume feminin modern, dar nu prea des folosit, Glória are semnificație clară pentru noi, întrucît corespunde subst. glorie „onoare, strălucire, renume, slavă”. Deși identitatea este perfectă, numele pers. nu este o creație românească, ci un împrumut apusean recent, a cărui apariție este probabil legată de interpretarea și folosirea în sens creștin a cuvîntului lat. gloria (de ex. în spaniolă, sîmbăta mare este numită sábado de gloria, exprimînd astfel bucuria pentru învierea lui Hristos). Corespondentele străine au aceeași formă ca la noi.
- sursa: MEO (1975)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
AD GLORIAM (lat.) pentru glorie – A trudi ad gloriam, fără a urmări o recompensă materială. V. și Ad honores.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
GLORIA FUGIENTES MAGIS SEQUITUR (lat.) gloria se ține după cei ce fug de ea – Seneca, „De beneficiis”, 5, 1, 4.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SIC TRANSIT GLORIA MUNDI (lat.) așa trece gloria lumii – Thomas à Kempis, „Imitatio Christi”, I, 3,6. Cuvinte adresate unui nou papă, la alegerea sa. Textul original: „O quam cito transit gloria mundi” („O, ce repede trece gloria lumii”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Invidia gloriae comes (lat. „Invidia e tovarășa gloriei”) – Istoricul latin Cornelius Nepos, în lucrarea De viris illustribus (Bărbați iluștri), descrie viața unor mari conducători de oști din antichitate. În cartea despre generalul atenian Chabrias (III, 3), Nepos trage concluzia că pizma însoțește gloria, că ele sînt adesea nedespărțite pe drumul vieții. Pornită de la un exemplu militar, expresia a făcut mai tîrziu o strălucită carieră... civilă! IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Sic transit gloria mundi! (lat. „Așa trece gloria lumii”) – cuvinte extrase din Imitatio Christi (cartea I, 3, 6), culegere anonimă de precepte religioase și sfaturi morale, în patru cărți, scrise în limba latină (secolul al XIV-lea). E formula adresată noului papă, după alegerea sa, spre a-i preciza că puterea lui e nestatornică și gloria trecătoare. E o reflecție conformă cu preceptele religioase care consideră că toate (deci și gloria) sînt vremelnice pe acest pămînt (vezi: Memento, homo... și Vanitas vanitatum). Astăzi se aplică celor care n-au știut să-și păstreze reputația dobîndită, situația înfloritoare. „Contemporanul”, nr. 763, relevă că poezia romanticilor era inundată „de melancolie, de sentimente paseiste, de reflexiuni îndurerate pe temele «Sic transit»... sau «Vanitas vanitatum»”. BIB.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F162) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: glo-ri-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gloria, gloriisubstantiv feminin
- 1. Aureolă colorată în culorile spectrului, care înconjură umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă. DN
- 2. Partea a doua a unei mise cu caracter de imn. MDN '00
etimologie:
- gloria DN
glorie, gloriisubstantiv feminin
- 1. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Glorie veșnică eroilor și martirilor comuniști, care și-au dat viața pentru fericirea poporului nostru, pentru libertatea și independența Patriei, pentru socialism! GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361. DLRLC
- De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? EMINESCU, O. I 137. DLRLC
- Gloria străbună pe strămoși cinstește. ALEXANDRESCU, M. 324. DLRLC
- Ce-ți doresc eu ție, dulce Romînie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? EMINESCU, O. I 15. DLRLC
- 1.1. Persoană de mare valoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Tolstoi e o glorie a literaturii universale. DLRLC
-
-
- 2. Aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia. MDN '00
etimologie:
- gloria DEX '09 DEX '98 DN