2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti.

GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti.

ghiontire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ghionti] 1 Îmbrâncire. 2 Lovire. 3 Îmboldire.

GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a ghionti și rezultatul ei. Anii de crîncenă sărăcie și lipsurile și foamea și frigul și ghiontirile, îndîrjirile, învățătura buchilor. C. PETRESCU, A. R. 188.

GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.

GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.

ghionti [At: NEGRUZZI, S. I, 84 / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: ghiont] 1-2 vtr A(-și) da ghionturi. 3 vr A se lovi de cineva. 4 vt A îmboldi.

GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. A da (cuiva) un ghiont (spre a-l îmbrînci sau a-i atrage atenția); a înghionti. Slujitorul de pe capră ghionti de astă dată cu cotul pe stăpînul său. SADOVEANU, F. J. 150. Petre nu-l mai putu răbda, deci ghiontindu-l cît ce putu cu cotul: Păcătos nătîng! NEGRUZZI, S. I 84. ◊ Fig. Și rîsul și cîntecul de pe dîmb o împung în inimă și-o ghiontesc. CAMILAR, T. 153. ◊ Refl. reciproc. Ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind înădușit. CREANGĂ, A. 128. – Variantă: ghiontui, ghiontuiesc (ISPIRESCU, U. 58), vb. IV.

A SE GHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face concomitent schimb de ghionturi (cu cineva). /Din ghiont

A GHIONTÍ ~ésc tranz. A lovi ușor cu cotul sau cu pumnul (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /Din ghiont

ghĭoldésc, V. ghĭontesc și înghĭoldesc.

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiontíre s. f., g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri

ghiontíre s. f. (sil. ghion-), g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri

ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă

ghiontí vb. (sil. ghion-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghionteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIONTIRE s. îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.

arată toate definițiile

Intrare: ghiontire
ghiontire substantiv feminin
  • silabație: ghion- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiontire
  • ghiontirea
plural
  • ghiontiri
  • ghiontirile
genitiv-dativ singular
  • ghiontiri
  • ghiontirii
plural
  • ghiontiri
  • ghiontirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghionti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghionti
  • ghiontire
  • ghiontit
  • ghiontitu‑
  • ghiontind
  • ghiontindu‑
singular plural
  • ghiontește
  • ghiontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghiontesc
(să)
  • ghiontesc
  • ghionteam
  • ghiontii
  • ghiontisem
a II-a (tu)
  • ghiontești
(să)
  • ghiontești
  • ghionteai
  • ghiontiși
  • ghiontiseși
a III-a (el, ea)
  • ghiontește
(să)
  • ghiontească
  • ghiontea
  • ghionti
  • ghiontise
plural I (noi)
  • ghiontim
(să)
  • ghiontim
  • ghionteam
  • ghiontirăm
  • ghiontiserăm
  • ghiontisem
a II-a (voi)
  • ghiontiți
(să)
  • ghiontiți
  • ghionteați
  • ghiontirăți
  • ghiontiserăți
  • ghiontiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghiontesc
(să)
  • ghiontească
  • ghionteau
  • ghionti
  • ghiontiseră
ghioldi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiontui
  • ghiontuire
  • ghiontuit
  • ghiontuitu‑
  • ghiontuind
  • ghiontuindu‑
singular plural
  • ghiontuește
  • ghiontuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghiontuesc
(să)
  • ghiontuesc
  • ghiontueam
  • ghiontuii
  • ghiontuisem
a II-a (tu)
  • ghiontuești
(să)
  • ghiontuești
  • ghiontueai
  • ghiontuiși
  • ghiontuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghiontuește
(să)
  • ghiontuească
  • ghiontuea
  • ghiontui
  • ghiontuise
plural I (noi)
  • ghiontuim
(să)
  • ghiontuim
  • ghiontueam
  • ghiontuirăm
  • ghiontuiserăm
  • ghiontuisem
a II-a (voi)
  • ghiontuiți
(să)
  • ghiontuiți
  • ghiontueați
  • ghiontuirăți
  • ghiontuiserăți
  • ghiontuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghiontuesc
(să)
  • ghiontuească
  • ghiontueau
  • ghiontui
  • ghiontuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiontire

etimologie:

  • vezi ghionti
    surse: DEX '98 DEX '09

ghionti ghioldi ghiontui

  • 1. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci.
    exemple
    • Slujitorul de pe capră ghionti de astă dată cu cotul pe stăpînul său. SADOVEANU, F. J. 150.
      surse: DLRLC
    • Petre nu-l mai putu răbda, deci ghiontindu-l cît ce putu cu cotul: Păcătos nătîng! NEGRUZZI, S. I 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Și rîsul și cîntecul de pe dîmb o împung în inimă și-o ghiontesc. CAMILAR, T. 153.
      surse: DLRLC
    • Ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind înădușit. CREANGĂ, A. 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ghiont
    surse: DEX '98 DEX '09