7 definiții pentru înghionteală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGHIONTEALĂ, înghionteli, s. f. Înghiontire. [Var.: înghioldeală s. f.] – Înghionti + suf. -eală.
ÎNGHIONTEALĂ, înghionteli, s. f. Înghiontire. [Var.: înghioldeală s. f.] – Înghionti + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înghionteală sf [At: DA ms / V: ~olde~ / Pl: ~eli / E: înghionti + -eală] Înghiontire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGHIONTEALĂ, înghionteli, s. f. Înghiontire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNGHIOLDEALĂ s. f. v. înghionteală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGHIOLDEALĂ s. f. v. înghionteală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înghioldeală sf vz înghionteală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNGHIONTEALĂ s. v. îmbrâncire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGHIONTEALĂ s. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înghionteală, înghiontelisubstantiv feminin
- 1. Ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncire, îmbrâncitură, împingere, înghioldeală, înghioldire, înghiontire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Înghionti + sufix -eală. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.