8 definiții pentru împingere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPINGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge.

ÎMPINGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge.

împingere sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 151/25 / Pl: ~ri / E: împinge1] 1 Mișcare prin forță a ceva sau a cuiva schimbându-i poziția în direcția dorită Si: împins1 (1). 2 Provocare a avansării unui obiect Si: împins1 (2). 3 (Fig) Determinare a producerii unui fenomen Si: împins1 (3). 4 Mutare din loc a unui obiect fără violență Si: împins1 (4). 5 Luptă. 6 Înghesuire prin mulțime pentru a putea înainta Si: împins1 (6). 7 Apăsare cu putere în ceva Si: împins1 (7). 8 (Ccr) Îmbrâncire (2). 9 Mers din greu Si: împins1 (9). 10 (Fig) Intervenție făcută cu scopul de a ajuta pe cineva să ajungă, din punct de vedere social, la o situație nemeritată Si: împins1. 11 (Înv) Dovedire. 12 (Fig) Respingere. 13 (Fig) Izgonire. 14-15 (Fig) Îndemnare sau silire a cuiva de a săvârși un anumit lucru Si: împins1 (14-15). 16 (Fig) Determinare a cuiva de către soartă, destin, condiții obiective să ajungă într-o anumită situație Si: împins1 (16). 17 (Ccr) Sprijin, participare la efortul cuiva Si: împins1 (17). 18 (Irn) Mituire.

ÎMPINGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. Împingere și luptă a istoriei oamenilor. EMINESCU, N. 106. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împingere s. f., g.-d. art. împingerii; pl. împingeri

împingere s. f., g.-d. art. împingerii; pl. împingeri

împingere s. f., g.-d. art. împingerii; pl. împingeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPINGERE s. v. îmbrâncire, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.

ÎMPINGERE s. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, îmbrîncitură, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.

Intrare: împingere
împingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împingere
  • ‑mpingere
  • împingerea
  • ‑mpingerea
plural
  • împingeri
  • ‑mpingeri
  • împingerile
  • ‑mpingerile
genitiv-dativ singular
  • împingeri
  • ‑mpingeri
  • împingerii
  • ‑mpingerii
plural
  • împingeri
  • ‑mpingeri
  • împingerilor
  • ‑mpingerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împingere, împingerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împinge DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.