24 de definiții pentru ghilimele ghilemele ghilemete ghilimea ghilimete (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghilimele sfp [At: CAMIL PETRESCU, T. II 30 / V: (înv) ~lem~, ~ete / E: fr guillemets] Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de institutuții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt Si: semnele citării.

GHILIMÉLE s. f. pl. Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării. [Var.: ghileméle, (rar) ghiliméte s. f. pl.] – Din fr. guillemets.

GHILIMÉLE s. f. pl. Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării. [Var.: ghileméle, (rar) ghiliméte s. f. pl.] – Din fr. guillemets.

GHILIMÉLE s. f. pl. Semne grafice în forma unor mici unghiuri sau în formă de virgule între care se închid, spre a fi scoase în evidență, citate, titluri (de opere, reviste etc.), o vorbire directă sau cuvinte cărora li se dă un sens ironic, impropriu sau convențional; semnele citării. – Variantă: ghiliméte s. f. pl.

GHILIMÉLE s.f.pl. Semne tipografice în forma a două virgule alăturate („” sau « »), întrebuințate pentru a scoate în evidență citate, titluri etc; semnele citării. [Var. ghilemele, ghilemete, ghilimete s.f.pl. / < fr. guillemets].

GHILIMÉLE s. f. pl. semne de punctuație („” sau « ») pentru a scoate în evidență citate, titluri, vorbirea directă etc.; semnele citării. (< fr. guillemets)

GHILIMÉLE f. pl. Semn de punctuație constând din două virgule sau două unghiuri mici, care izolează un cuvânt sau un grup de cuvinte cu un anumit sens, vorbirea directă, un citat sau un titlu; semnele citării. /<fr. guillemets

GHILEMÉLE s. f. pl. v. ghilimele.

GHILEMÉLE s. f. pl. v. ghilimele.

GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele.

GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele.

GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele.

GHILEMÉLE s.f.pl. v. ghilimele.

GHILEMÉTE s.f.pl. v. ghilimele.

GHILIMÉTE s.f.pl. v. ghilimele.

ghilemele f. pl. semne de citațiune «...» (= fr. guillemettes).

*ghileméle saŭ ghiliméle f. pl. (fr. guillemet, dim. d. Guillaume, Wilhelm, nume propriŭ). Barb. Semnele citațiuniĭ („ ”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiliméle s. f. pl., art. ghilimélele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHILIMÉLE s. pl. (LINGV.) semnele citării (pl.), (înv.) aducătoare, semnul aducerii.

arată toate definițiile

Intrare: ghilimele
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ghilimele
  • ghilimelele
genitiv-dativ singular
plural
  • ghilimele
  • ghilimelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ghilemele
  • ghilemelele
genitiv-dativ singular
plural
  • ghilemele
  • ghilemelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ghilimete
  • ghilimetele
genitiv-dativ singular
plural
  • ghilimete
  • ghilimetelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ghilemete
  • ghilemetele
genitiv-dativ singular
plural
  • ghilemete
  • ghilemetelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghilimea
  • ghilimeaua
plural
  • ghilimele
  • ghilimelele
genitiv-dativ singular
  • ghilimele
  • ghilimelei
plural
  • ghilimele
  • ghilimelelor
vocativ singular
plural

ghilimele ghilemele ghilemete ghilimea ghilimete

  • 1. Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel („” sau « »), care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: