5 intrări

school Articole pe această temă:

76 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENERÁL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral.

GENERÁL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral.

GENERÁL2, -Ă, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; spec. categorie filosofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care cuprinde pe toți, la care participă toți (sau marea majoritate). 2. Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. ◊ Cultură generală = cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei. ◊ Loc. adv. În general = în linii mari; fără referire la un caz anumit. 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc. Director general. – Din fr. général, lat. generalis.

general2, ~ă [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 437/16 / Pl: ~i, ~e / E: fr général, lat generalis] 1-2 sn, a (Aspect) care este comun tuturor (sau marii majorități a ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. 3 a Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale. 4 a Care se ocupă în linii mari de ceva. 5 a Stabilit prin generalizare. 6 a (Fig) Vag. 7 sn (Spc) Categorie filozofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă. 8-9 a (D. un fenomen sau o situație) Care privește (sau cuprinde) pe toți. 10 a La care participă toți (sau marea majoritate). 11 a (Îs) Cultură ~ă Cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei. 12 a (Îlav) În ~ În linii mari. 13-14 a Care se întâmplă (sau există) pe o întindere mare. 15 a Care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 16 a Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție.

general1 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 353 / V: ~nar~, ~rar, ~ariu, ghenăr~, ghe~, ghenerar, ghenerariu, ghină~, (pop) ghinărariu, ghinerariș, ginărar, ginerar / Pl: ~i / E: fr général] 1 Grad de ofițer superior celui de colonel. 2 Persoană cu gradul de general1 (1).

GENERÁL2, -Ă, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; spec. categorie filozofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care cuprinde pe toți, la care participă toți (sau marea majoritate). 2. Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. ◊ Cultură generală = cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei. ◊ Loc. adv. În general = în linii mari; fără referire la un caz anumit. 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc. Director general. – Din fr. général, lat. generalis.

GENERÁL2, -Ă, generali, -e, adj. 1. (În opoziție cu particular) Comun tuturor ființelor sau obiectelor (dintr-o anumită categorie). Caracterele generale ale mamiferelor. ◊ (Substantivat, n.) E o punte între știință și artă, în sensul că și arta expune generalul, însă concret. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 5/4. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care se referă la toată lumea; care cuprinde pe toți, la care participă toată lumea. Cauză generală.După o clipă de consternare generală, Deliceanu exclamă în culmea indignării: Asta e provocare directă la rebeliune! REBREANU, R. II 25. Sistemul dumitale... este a sacrifica interesele generale în favoarea intereselor individuale. BOLINTINEANU, O. 440. ◊ Criza generală a capitalismului v. criză. 2. Care privește ceva în ansamblu, care se ocupă în linii mari de ceva (fără oprire la detalii de specialitate). Medicină generală. Noțiuni generale de astronomie.Scoțînd în relief faptele fundamentale, recapitularea stimulează puterea de judecată a elevilor, îi ajută să-și formeze o concepție generală științifică despre lume. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 293, 1/1. ♦ (În opoziție cu parțial) Care îmbrățișează toate aspectele, cunoștințele, datele etc. Examen general.Cultură generală = (spre deosebire de cultura profesională sau de specialitate) cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor și cuceririlor din diferitele domenii ale științei și ale artei. ◊ Loc. adv. În general = a) în ansamblu, în linii mari; îndeobște. Tînărul povesti că în general a găsit liniște. REBREANU, R. II 25; b) fără referire la un caz anumit; vag. Dă-mi un exemplu, nu-mi vorbi în general. În linii generale (sau în termeni generali) = în punctele esențiale, în aspectele principale. A prezenta o problemă în linii generale. 3. (Despre un fenomen, o situație; în opoziție cu local) Care se întîmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde totul. Ploaie generală. Anestezie generală. 4. (Ca determinant al unor substantive) Care are toată răspunderea în conducerea unei diviziuni anumite dintr-un minister, dintr-o instituție, întreprindere sau dintr-o organizație de masă. Director generalAdunare generală = adunare (II 2), adesea reprezentînd organul suprem de conducere al unei organizații, la care iau parte, cu drept de vot, toți membrii acesteia. Adunarea generală este organul suprem de conducere al gospodăriei. STAT. GOSP. AGR. 40.

GENERÁL1, generali, s. m. Grad în ierarhia militară superior gradului de ofițer (azi, în ordinea ierarhică: general-maior, general-locotenent, general-colonel, general de armată); persoană avînd acest grad. S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. – Variante: (neobișnuit) generár (NEGRUZZI, S. I 115), (popular și familiar) ghenerál (CAMILAR, N. I 304, HODOȘ, P. P. 228), (învechit) ghenerár (GHICA, S. 15), (popular) ghinărár (COȘBUC, P. I 57, ALECSANDRI, T. 199, TEODORESCU, P. P. 174) s. m.

GENERÁL, -Ă adj. 1. Comun, aplicabil unui mare număr de persoane, de ființe sau de lucruri dintr-o anumită categorie. ♦ Care privește multă lume, la care ia parte multă lume. 2. Universal. ♦ Care privește (se ocupă de) ceva în linii mari, în ansamblu, în ceea ce are esențial. ♦ (Despre noțiuni) Care rezultă dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care există pe o mare întindere. 4. (Despre funcții, grade etc.) De rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, a unei întreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofică care desemnează unitatea trăsăturilor fundamentale ale unei clase de obiecte și procese care, desemnând esențialul, se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. [Cf. fr. général, it. generale, lat. generalis].

GENERÁL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deține acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].

GENERÁL1 s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)

GENERÁL2, -Ă I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie. ◊ care privește pe toți, la care ia parte multă lume. 2. universal. ◊ care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial. ◊ (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare. 3. care are loc, există pe o mare întindere. 4. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. (< fr. général, lat. generalis)

GENERÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu particular, individual) Care se referă la toate cazurile sau la toți indivizii. Observații ~e. Regulă ~ă. 2) Care interesează pe marea majoritate sau pe toți; la care participă marea majoritate sau toți. Grevă ~ă. ◊ Repetiție ~ă ultima repetiție înaintea unei reprezentații în public. 3) și substantival Care este propriu tuturor elementelor unei clase; comun. Trăsătură ~ă. 4) Care cuprinde esențialul. Plan ~. ◊ În ~ luând în considerație doar cazurile de bază; fără referire la un caz particular. În linii ~e (sau mari) în ansamblu; exceptând detaliile. 5) (în opoziție cu local) Care se extinde peste tot; care cuprinde ceva în întregime. Anestezie ~ă. 6) Care poartă toată răspunderea în conducerea unui domeniu de activitate. Director ~. /<lat. generalis, fr. général

GENERÁL2 ~i m. Ofițer cu grad superior celui de colonel. * ~-maior ofițer cu grad superior celui de colonel și inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofițer cu grad superior celui de general-maior și inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofițer cu grad superior celui de general-locotenent și inferior celui de general de armată. ~ de armată ofițer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General

general a. 1. care e comun mai multor persoane sau lucruri; 2. de un sens nedeterminat, vag: într’un mod general; 3. care are puteri și funcțiuni de mare întindere: controlor general. ║ n. ceeace convine unei categorii întregi, unui tot: a conchide dela general la particular.

general m. comandant de brigadă, de divizie sau de corp de armată.

*generál, -ă adj. (lat. generális, d. génus, géneris, gen). Comun întreguluĭ gen, universal, peste tot: ploaĭe generală. Vag, îndecis, în opoz. cu special, particular, individual: a vorbi în terminĭ generalĭ. Care are putere (autoritate) peste tot: controlor, inspector, ofițer general. S. m. Ofițer care comandă o brigadă, o diviziune saŭ un corp de armată și chiar o armată întreagă, în care caz se maĭ numește și general suprem orĭ generalisim: La 1848 în Țara Românească, titlu de „spătar” fu înlocuit cu cel de „general” cu înțelesu de „căpetenia oștiĭ”. (V. căpitan, hatman, mareșal). Șefu unuĭ ordin de ĭezuițĭ. S. n. Lucru general: a trece de la general la special. În general, în mod general, în de obște.

GHENERÁR s. m. v. general1.

GHINĂRÁR s. m. v. general1.

arată toate definițiile

Intrare: general (adj.)
general1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general
  • generalul
  • generalu‑
  • genera
  • generala
plural
  • generali
  • generalii
  • generale
  • generalele
genitiv-dativ singular
  • general
  • generalului
  • generale
  • generalei
plural
  • generali
  • generalilor
  • generale
  • generalelor
vocativ singular
plural
Intrare: general (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general
  • generalul
  • generalu‑
plural
  • generali
  • generalii
genitiv-dativ singular
  • general
  • generalului
plural
  • generali
  • generalilor
vocativ singular
  • generalule
  • generale
plural
  • generalilor
genaral
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
generariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghenăral
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghenerariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghinărariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghinăral
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghinerari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ginărar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ginerar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghenerar
  • ghenerarul
  • gheneraru‑
plural
  • ghenerari
  • ghenerarii
genitiv-dativ singular
  • ghenerar
  • ghenerarului
plural
  • ghenerari
  • ghenerarilor
vocativ singular
  • ghenerarule
  • ghenerare
plural
  • ghenerarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinărar
  • ghinărarul
  • ghinăraru‑
plural
  • ghinărari
  • ghinărarii
genitiv-dativ singular
  • ghinărar
  • ghinărarului
plural
  • ghinărari
  • ghinărarilor
vocativ singular
  • ghinărarule
  • ghinărare
plural
  • ghinărarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheneral
  • gheneralul
  • gheneralu‑
plural
  • ghenerali
  • gheneralii
genitiv-dativ singular
  • gheneral
  • gheneralului
plural
  • ghenerali
  • gheneralilor
vocativ singular
  • gheneralule
  • ghenerale
plural
  • gheneralilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • generar
  • generarul
  • generaru‑
plural
  • generari
  • generarii
genitiv-dativ singular
  • generar
  • generarului
plural
  • generari
  • generarilor
vocativ singular
  • generarule
  • generare
plural
  • generarilor
generozitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • generozitate
  • generozitatea
plural
  • generozități
  • generozitățile
genitiv-dativ singular
  • generozități
  • generozității
plural
  • generozități
  • generozităților
vocativ singular
plural
Intrare: general-colonel
general-colonel substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general-colonel
  • generalul-colonel
plural
  • generali-colonei
  • generalii-colonei
genitiv-dativ singular
  • general-colonel
  • generalului-colonel
plural
  • generali-colonei
  • generalilor-colonei
vocativ singular
plural
Intrare: general-locotenent
general-locotenent substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general-locotenent
  • generalul-locotenent
plural
  • generali-locotenenți
  • generalii-locotenenți
genitiv-dativ singular
  • general-locotenent
  • generalului-locotenent
plural
  • generali-locotenenți
  • generalilor-locotenenți
vocativ singular
plural
Intrare: general-maior
general-maior substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general-maior
  • generalul-maior
plural
  • generali-maiori
  • generalii-maiori
genitiv-dativ singular
  • general-maior
  • generalului-maior
plural
  • generali-maiori
  • generalilor-maiori
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

general (adj.)

  • 1. Care este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie.
    exemple
    • Caracterele generale ale mamiferelor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie.
      exemple
      • E o punte între știință și artă, în sensul că și arta expune generalul, însă concret. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 5/4.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin specializare Categorie filosofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă.
        surse: DEX '09 DN
    • 1.2. (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care cuprinde pe toți, la care participă toți (sau marea majoritate).
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cauză generală.
        surse: DLRLC
      • După o clipă de consternare generală, Deliceanu exclamă în culmea indignării: Asta e provocare directă la rebeliune! REBREANU, R. II 25.
        surse: DLRLC
      • Sistemul dumitale... este a sacrifica interesele generale în favoarea intereselor individuale. BOLINTINEANU, O. 440.
        surse: DLRLC
  • 2. Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: universal attach_file 2 exemple
    exemple
    • Medicină generală. Noțiuni generale de astronomie.
      surse: DLRLC
    • Scoțând în relief faptele fundamentale, recapitularea stimulează puterea de judecată a elevilor, îi ajută să-și formeze o concepție generală științifică despre lume. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 293, 1/1.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Care îmbrățișează toate aspectele, cunoștințele, datele etc.
      exemple
      • Examen general.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. Cultură generală = cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 2.1.2. locuțiune adverbială În general = în linii mari; fără referire la un caz anumit.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vag îndeobște attach_file 2 exemple
        exemple
        • Tînărul povesti că în general a găsit liniște. REBREANU, R. II 25
          surse: DLRLC
        • Dă-mi un exemplu, nu-mi vorbi în general.
          surse: DLRLC
      • 2.1.3. locuțiune adverbială În linii generale (sau în termeni generali) = în punctele esențiale, în aspectele principale.
        exemple
        • A prezenta o problemă în linii generale.
          surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre noțiuni) Care rezultă dintr-o generalizare.
      surse: DN
  • 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ploaie generală. Anestezie generală.
      surse: DLRLC
  • 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Director general.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 4.1. Adunare generală = adunare (3.), adesea reprezentând organul suprem de conducere al unei organizații, la care iau parte, cu drept de vot, toți membrii acesteia.
      exemple
      • Adunarea generală este organul suprem de conducere al gospodăriei. STAT. GOSP. AGR. 40.
        surse: DLRLC

etimologie:

general (grad) genaral generariu ghenăral ghenerariu ghinărariu ghinăral ghinerari ginărar ginerar ghenerar ghinărar gheneral generar generozitate

  • 1. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92.
      surse: DLRLC
    • Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107.
      surse: DLRLC
    • În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253.
      surse: DLRLC
    • prin extensiune Șef al unei armate, comandant militar.
      surse: MDN '00
  • 2. Superior al unui ordin religios.
    surse: MDN '00
  • comentariu abreviere g-ral, gen.
    surse: DOOM 2

etimologie:

general-colonel

  • comentariu abreviere gen.-col.
    surse: DOOM 2

etimologie:

general-locotenent

  • comentariu abreviere gen.-lt.
    surse: DOOM 2

etimologie:

general-maior

  • comentariu abreviere gen.-mr.
    surse: DOOM 2

etimologie: