2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gagiu sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 103 / Pl: ~ii / E: rrm gagic css] 1 (Pop) Bărbat mai în vârstă. 2 (Arg) Șef. 3 (Arg) Stăpân. 4 (Arg) Neguțător. 5 (Pfm) Individ. 6 (Pfm) Amant. 7 (Pfm) Iubit.

GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

GAGÍU, gagii, s. m. (Arg.) 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

gagíŭ, -íĭcă saŭ -ícă s. Pop. Șef (în argot). S. f. Amantă. Porumbeĭ gagiĭ pe năutiŭ, un fel de porumbeĭ cu pene auriĭ cu chenare închise la aripĭ și la coadă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)

gagíu s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GAGÍU s. v. amant, concubin, iubit, prieten.

gagiu s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gagíu (gagíi), s. m.1. (Arg.) Stăpîn, domn. – 2. (Arg.) Iubit. Țig. gağo, gaği „român” (Bogrea, Dacor., II, 441; Graur 152; Juilland 164). – Der. gagică, s. f. (Arg., iubită, amantă).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GAGEGAGIU cf. țig. gagio „om” < tc. aghadjik „domnișor” (DR II 441). 1. Gage (Arh); -a (Dm; C Ștef; 16 A I 122; 16 B I 31). 2. Gagiu (Puc; Tec I); – G. (Ocina); -l (Sd XXII); -l 1308 (Vlah PB). 3. Găgiul,1 635 (Sd XIX 25); Găg/eni, -ești s s. 4. Cf. + -eală, Găgeată, I., olt., act. Găgil (Isp I2); -ă, vătaf, 1600 (C. Neamț II 2)..


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gagiu, gagii s. m. (fig.) 1. om; persoană; tip; individ 2. amant; iubit

Intrare: gagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gagiu
  • gagiul
  • gagiu‑
plural
  • gagii
  • gagiii
genitiv-dativ singular
  • gagiu
  • gagiului
plural
  • gagii
  • gagiilor
vocativ singular
  • gagiule
plural
  • gagiilor
Intrare: Gagiu
Gagiu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gagiu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gagiu

etimologie:

  • Gag[ic] + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09