10 definiții pentru gagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gagiu sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 103 / Pl: ~ii / E: rrm gagic css] 1 (Pop) Bărbat mai în vârstă. 2 (Arg) Șef. 3 (Arg) Stăpân. 4 (Arg) Neguțător. 5 (Pfm) Individ. 6 (Pfm) Amant. 7 (Pfm) Iubit.

GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

GAGÍU, gagii, s. m. (Arg.) 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GAGÍU s. v. amant, concubin, iubit, prieten.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gagíu (gagíi), s. m.1. (Arg.) Stăpîn, domn. – 2. (Arg.) Iubit. Țig. gağo, gaği „român” (Bogrea, Dacor., II, 441; Graur 152; Juilland 164). – Der. gagică, s. f. (Arg., iubită, amantă).

gagíŭ, -íĭcă saŭ -ícă s. Pop. Șef (în argot). S. f. Amantă. Porumbeĭ gagiĭ pe năutiŭ, un fel de porumbeĭ cu pene auriĭ cu chenare închise la aripĭ și la coadă.

gagíu s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii

gagiu s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gagiu, gagii s. m. (fig.) 1. om; persoană; tip; individ 2. amant; iubit

Intrare: gagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gagiu
  • gagiul
  • gagiu‑
plural
  • gagii
  • gagiii
genitiv-dativ singular
  • gagiu
  • gagiului
plural
  • gagii
  • gagiilor
vocativ singular
  • gagiule
plural
  • gagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gagiu

etimologie:

  • Gag[ic] + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09