3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂURÍT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat2. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

GĂURÍT1 s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

GĂURÍT1 s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

găurit2, ~ă [At: CREANGĂ, P. 243 / P: gă-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: găuri] 1 În care s-a făcut una sau mai multe găuri Si: perforat2, (reg) bortelit2, bortit2. 2 Care are una sau mai multe găuri Si: perforat2, (reg) bortelit2, bortit2. 3 Care e plin de găuri Si: perforat2, bortelit2, bortit2. 4 Care s-a degradat formând găuri. 5 (Trv; d. fete) Care nu mai este virgină.

găurit1 sn [At: ȘEZ. IV, 156 / P: gă-u~ / Pl: ~uri / E: găuri] 1-3 Găurire (1-3).

GĂURÍT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat2, bortelit, bortit. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. Haină găurită. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

GĂURÍT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are o gaură (sau mai multe); în care s-a făcut o gaură, care e plin de găuri. Toate lucrurile mi se arată găurite ca sitișca și străvezii ca apa cea limpede. CREANGĂ, P. 243. – Pronunțat: gă-u-.

GĂURÍT1 s. n. Găurire. Găuritul metalelor. – Pronunțat: gă-u-.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.

găuri [At: BIBLIA (1688), 3811 / P: ~gă-u~ / Pzi: ~resc, (nob) gaur și găur / E: gaură] 1-2 vtr A (se) face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.) Si: a perfora, (reg) a borteli, a borti (pop) a sfredeli. 3 vr A se degrada apărând găuri. 4 (Fig) A avea relații sexuale cu o femeie.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură. V. perfora. Găurește scîndura cu burghiul.Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-.

A GĂURÍ ~ésc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură

A SE GĂURÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură

găurésc v. tr. (d. gaură). Vest. Bortesc, borteĭesc, fac găurĭ: a găuri pămîntu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găurí (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 să găureáscă

găurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 sg. și pl. găureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂURÍT adj. 1. perforat, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (O piesă de metal ~.) 2. v. spart. 3. v. zdrențuit. 4. v. cariat.

arată toate definițiile

Intrare: găurit (adj.)
găurit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: gă-u-rit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găurit
  • găuritul
  • găuritu‑
  • găuri
  • găurita
plural
  • găuriți
  • găuriții
  • găurite
  • găuritele
genitiv-dativ singular
  • găurit
  • găuritului
  • găurite
  • găuritei
plural
  • găuriți
  • găuriților
  • găurite
  • găuritelor
vocativ singular
plural
Intrare: găurit (s.n.)
  • silabație: gă-u-rit info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găurit
  • găuritul
  • găuritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • găurit
  • găuritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: găuri
  • silabație: gă-u-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găuri
  • găurire
  • găurit
  • găuritu‑
  • găurind
  • găurindu‑
singular plural
  • găurește
  • găuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găuresc
(să)
  • găuresc
  • găuream
  • găurii
  • găurisem
a II-a (tu)
  • găurești
(să)
  • găurești
  • găureai
  • găuriși
  • găuriseși
a III-a (el, ea)
  • găurește
(să)
  • găurească
  • găurea
  • găuri
  • găurise
plural I (noi)
  • găurim
(să)
  • găurim
  • găuream
  • găurirăm
  • găuriserăm
  • găurisem
a II-a (voi)
  • găuriți
(să)
  • găuriți
  • găureați
  • găurirăți
  • găuriserăți
  • găuriseți
a III-a (ei, ele)
  • găuresc
(să)
  • găurească
  • găureau
  • găuri
  • găuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găurit (adj.)

  • 1. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat (1.).
    exemple
    • Toate lucrurile mi se arată găurite ca sitișca și străvezii ca apa cea limpede. CREANGĂ, P. 243.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi găuri
    surse: DEX '09 DEX '98

găurit (s.n.)

găuri

  • 1. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: borti perfora attach_file 4 exemple
    exemple
    • Găurește scândura cu burghiul.
      surse: DLRLC
    • Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78.
      surse: DLRLC
    • Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23.
      surse: DLRLC
    • Picătura mică găurește piatra.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gaură
    surse: DEX '09 DEX '98