GĂURIT², -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat². ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

găurit², ~ă [At: CREANGĂ, P. 243 / P: gă-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: găuri] 1 În care s-a făcut una sau mai multe găuri Si: perforat², (reg) bortelit², bortit². 2 Care are una sau mai multe găuri Si: perforat², (reg) bortelit², bortit². 3 Care e plin de găuri Si: perforat², bortelit², bortit². 4 Care s-a degradat formând găuri. 5 (Trv; d. fete) Care nu mai este virgină.

GĂURIT², -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat², bortelit, bortit. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. Haină găurită. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

GĂURIT², -Ă, găuriți, -te, adj. Care are o gaură (sau mai multe); în care s-a făcut o gaură, care e plin de găuri. Toate lucrurile mi se arată găurite ca sitișca și străvezii ca apa cea limpede. CREANGĂ, P. 243. – Pronunțat: gă-u-.

găurit (desp. gă-u-) s. n.

GĂURIT adj. 1. perforat, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (O piesă de metal ~.) 2. v. spart. 3. v. zdrențuit. 4. v. cariat.

GĂURIT adj. 1. perforat, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (Metal ~.) 2. spart. (O cratiță ~.) 3. rupt, sfîșiat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Haine ~.) 4. (MED.) cariat, găunos, stricat, (înv. și reg.) scorboroșit, scorburos. (Măsea ~.)