2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”.

gât sn [At: PANN, S. I, 24 / Pl: ~uri / E: vsl глътъ] 1 Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul Si: (pop) grumaz, gâtlan. 2 Partea interioară a gâtului (1) Si: (pop) beregată, gâtiță, gâtlej, înghițitoare. 3 Parte de dinapoi a gâtului (1) Si: ceafă, grumaz. 4 (Îe) A-i pune cuiva ștreangul de ~ A spânzura. 5 (Îae; fig) A constrânge. 6 (Îe) A strânge de ~ pe cineva A sugruma. 7 (Pop; îe) A potrivi din ~ pe cineva A da cuiva să bea pe săturare. 8 (Pop; îe) A o strica la ~ (sau a se strica la ~ cu cineva) A-și pierde încrederea, creditul pe care-l avea în ochii cuiva. 9 (Îe) A se arunca (sau a se agăța) de ~ul cuiva A îmbrățișa cu căldură pe cineva. 10 (Îae) A copleși și obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. 11 (Îe) A-și rupe (sau a-și frânge) ~ul A se accidenta grav sau a muri în urma unui accident. 12 (Îae) A-și pierde situația bună în urma unor greșeli. 13 (Îae) A fi arestat în urma săvârșirii unei ilegalități. 14 (Îe) A lua (sau a înhăța) de ~ (pe cineva) A brutaliza. 15 (Îae) A cere cuiva socoteală cu violență. 16 (Fam; îe) A face ~ A avea pretenții neîntemeiate pe care și le exprimă gălăgios. 17 (Pop; îe) A o lua în ~ A lua asupra sa o însărcinare, un lucru. 18 (Pop; îae) A se pune pe muncă cu toată râvna pentru împlinirea unui lucru. 19 (Pop; îe) A-și pune ~ul (pentru ceva) A garanta pentru cineva. 20 (Îvp; îe) A da de ~ pe cineva A nenoroci pe cineva. 21 (Pfm; îe) A da pe ~ A bea (o băutură tare) dintr-o înghițitură. 22 (Pop; îe) A trage pe ~ A bea mult, a fi bețiv. 23 (Pfm; îe) A fi sătul până în ~ A fi dezgustat și a nu mai putea suporta în continuare o stare de lucruri. 24 (Pfm; îe) A-i sta (sau a i se opri) în ~ A nu putea înghiți. 25 (Pfm; îae) A nu putea suferi pe cineva sau ceva. 26 (Pop; îe) A se ține (sau a sta, a fi, a se lua) de ~ (cu cineva) A fi prieten la cataramă cu cineva. 27 (Fam; îe) A i se usca ~ul de sete A-i fi foarte sete. 28 (Fam; îae) A pofti foarte mult să bea ceva. 29 Înghițitură (de vin, de rachiu) Si: dușcă. 30 (Îs) ~uri de rac Cozi de rac fiert, scoase din coajă și servite ca garnitură. 31 Parte a unui obiect, a unor piese etc. care seamănă cu gâtul (1). 32 (Spc) Gât (31) al patului de pușcă. 33 (Îs) Prună cu ~ Prună gâtlană. 34 (Îs) Pară cu ~ Pară gâtlană. 35 (Spc) Deschizătură a cămășii pe unde iese capul. 36 (Spc) Parte strâmtă și lungă a unei sticle sau a unor vase de sticlă care se termină cu gura Si: (pop) gurlui. 37 (Spc) Parte strâmtă și alungită a pâlniei. 38 (Spc) Canal al coșului pe unde iese fumul. 39 (Spc; la instrumente muzicale) Parte prelungă unde sunt fixate și acordate coardele. 40 (Spc) Parte îngustă a cimpoiului. 41 (Pop; spc) Cioc îngust cu care se termină leuca. 42 (Spc) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. corectată

GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a sugruma (pe cineva). A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană. v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”.

GÂT ~uri n. 1) (la om și la animale) Parte a corpului care unește capul cu trunchiul. * A-și rupe (sau a-și frânge) ~ul a) a se accidenta grav; a muri într-un accident; b) a-și pierde situația în urma unor greșeli. A strânge de ~ (pe cineva) a) a omorî (pe cineva) prin strangulare; b) a constrânge. A se arunca (sau a se agăța) de ~ul cuiva a) a îmbrățișa cu căldură pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A face ~ a face gălăgie; a avea pretenții. 2) Cavitate interioară a acestei părți a corpului. Durere în ~. ◊ A se sătura (sau a fi sătul) până-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta în ~ a) a nu putea înghiți; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mâncare sau de băutură care poate fi înghițită dintr-o singură dată. 4) Porțiune mai subțire a unor obiecte, care se aseamănă cu această parte a corpului. ~ul gărăfii. ~ul viorii. /<sl. glutu

gât n. 1. partea corpului ce unește capul cu umerii; 2. fig. prin analogie, partea lungă și strâmtă, țeava pâlniei: gât de sticlă, gât de vioară; 3. cantitate de lichid ce se poate înghiți dintr’odată; dă babei câteva gâturi de rachiu CR.; 4. trecătoare îngustă între doi munți: gâturi ale munților Carpați OD. [Redus din gâlt (cf. gâtlej)= slav. GLŬTŬ (dela GLŬTITI, a înghiți)].

GÎT, gîturi, s. n. 1. Partea corpului care unește capul cu trunchiul la om sau la animale. V. grumaz. Irina și mama Paraschiva își lungesc gîturile pe după colțul gardului, ca să vadă cine vine. BUJOR, S. 80. Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui. CREANGĂ, P. 120. Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă; Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92. ◊ Expr. A se arunca de gîtul cuiva = a îmbrățișa pe cineva cu bucurie; fig. a copleși pe cineva cu manifestări de dragoste. A (se) ține (sau a (se) lua) de gît (cu cineva) = a cuprinde cu brațul gîtul cuiva, a-și petrece brațul pe după gîtul cuiva; fig. a fi în mare prietenie (cu cineva), a face cărdășie (cu cineva). Sortașii mai veseli se țineau de gît cu fetele, cîntînd doine și chiuind de răsunau văile. BUJOR, S. 70. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti... de cînd se luau de gît lupii cu mieii, de se sărutau. ISPIRESCU, L. 1. A-și rupe (sau a-și frînge) gîtul = a-si pierde viața, a muri într-un accident; fig. a-și pierde, a-și ruina situația prin întreprinderi nereușite. A strînge de gît (pe cineva) = a sugruma. A lua (sau a înhăța) de gît (pe cineva) = a pune mîna (pe cineva), a-l înșfăca. Mor cu tine de gît, se zice, ca amenințare, pentru a arăta cuiva hotărîrea de a lupta contra lui pînă la capăt. A-și pune gîtul (pentru ceva) = a pune prinsoare, a se prinde, a pune mîna în foc, a garanta că... Pui gîtu că e ceva. VLAHUȚĂ, la TDRG. (Familiar) A face gît = a avea pretenții, a opune rezistență, a face gălăgie. ♦ (La pl.; prin metonimie) Persoane curioase, lume interesată. Gîturi curioase din tribuna vecină se întindeau să audă. REBREANU, R. II 35. 2. Interiorul gîtului (1), cu toate organele lui. V. gîtlej, beregată. Aș bea puțină apă, Florico, că tare mi s-a uscat gîtul. BUJOR, S. 26. Aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gît. CREANGĂ, P. 10. ◊ (Metaforic) Adierea... răcoroasă se schimbă într-o răsuflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gîturile de văi largi ale munților învăpăiați. HOGAȘ, DR. 242. ◊ Expr. A da (o băutură) pe gît = a bea repede, pe nerăsuflate. Intra În cÎrciumă... da pe gît o dușcă și iar ieșea, PAS, Z. I 146. Negoiță a dat țoiul repede pe gît. CARAGIALE, P. 93. A se sătura pînă-n gît = a fi tare dezgustat, a nu mai putea suporta o stare de lucruri sau o persoană. M-am săturat pînă-n gît de mucegaiul de babă. CREANGĂ, P. 122. A-i sta (sau a i se opri cuiva ceva) în gît = a nu putea înghiți; fig. a nu se putea împăca cu un gînd sau cu o situație, a nu-i plăcea (ceva). (Familiar) A potrivi din gît (pe cineva) = a-i da (cuiva) de băut cît vrea el. Dacă știai să potrivești din gît pe moș Nichifor, apoi era cît se poate de șăgalnic. CREANGĂ, P. 108. A o lua în gît = a lua asupră-și o însărcinare, necruțînd nici un efort pentru reușita ei. ♦ Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate înghiți dintr-o dată. Înghițiră tuspatru cîte un gît zdravăn din băutura arzătoare. SADOVEANU, O. VI 31. Ipate... dă babei vro cîteva gîturi de rachiu. CREANGĂ, P. 171. 3. Parte a unor anumite obiecte care prezintă o asemănare cu gîtul omului: a) partea strîmtă și lungă a unei sticle (sau a unor vase de sticlă), care se termină cu o gură. Gîtul retortei.Ferestrele crîșmelor... arătau covrigei uscați în gîturi de sticle cu băuturi colorate. SADOVEANU, B. 162. Sărăcia era iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri, ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41; b) prelungire a instrumentelor muzicale pe care sînt întinse coardele. Buruiană pleca urechea pe gîtul scripcei, ciupea cu unghea strunele pe rînd. HOGAȘ, DR. II 108; c) (rar) canalul coșului, pe care iese fumul. Fumul căminelor... se prăbușea îndărăt pe gîtul coșurilor. DELAVRANCEA, S. 182. ◊ Gîtul puștii = partea superioară a patului de pușcă, de care se apucă de obicei arma. Prune cu gît = soi de prune, alungite la unul din capete.

gît n., pl. urĭ (sîrb. gŭt, d. vsl. *glŭtŭ, gîtlej, care vine d. glŭtiti = lat. glutire, a înghiți; nsl. golt, bg. glŭtka, rus. glótka, gîtlej. V. gălătuc, înghit, hîltîc). Acea parte a corpuluĭ care susține capu: l-a legat de gît. Gîtlej: a tras vinu pe gît. Fig. Parte care seamănă a gît: gîtu uneĭ buteliĭ, uneĭ viorĭ. Înghițitură, cît beĭ înghițind o dată: un gît de vin. Trecătoare (defileŭ): gîturile Carpaților. Fam. A da de gît, a da de mal, a da de rîpă, a răpune, a doborî. A face gît, a te înfuria. A-țĭ rupe gîtu (iron.), a-țĭ rupe capu, a te duce draculuĭ, a muri. A fi sătul pînă’n gît, a fi foarte sătul, dezgustat. A-ți sta în gît, a nu-țĭ plăcea (un lucru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂT s. 1. (ANAT.) grumaz, (pop.) junghetură, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtlan. (L-a apucat de ~.) 2. v. dușcă. 3. (reg.) bucea, burlui. (~ la pâlnie.)

NODUL GÂTULUI s. v. mărul-lui-adam.

GÎT s. 1. (ANAT.) grumaz, (pop.) junghetură, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gîtlan. 2. dușcă, gură, înghițitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (Trage un ~ de vin.) 3. (reg.) bucea, burlui. (~ la pîlnie.)

nodul gîtului s. v. MĂRUL-LUI-ADAM.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gît (gấturi), s. n.1. Parte a corpului, la om și la animale, care unește capul cu trunchiul. – 2. Gîtlej. – 3. Înghițitură, dușcă. – 4. Gît al sticlei. – 5. Tub, țeavă. – 6. Parte îngustă și subțire a unui obiect. – 7. Înfumurare, trufie, vanitate. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. guttŭra (cf. fr. goître, montaniez ǵotré „gușă”), de la al cărui rezultat gîturi s-ar fi refăcut un sing. analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, cf. Densusianu, Hlr., 276; DAR). Ar putea fi vorba de asemenea de un s. redus încă din lat. la tipurile de a doua decl., ca împărat < imperator, cf. băiat. În ambele cazuri, rezultatul î este problematic. Analogia cu guturai, unde u s-a păstrat, pare a indica faptul că în gît a avut loc o încrucișare cu sl. grŭlo „gît” sau, după părerea altora, cu cuvintele sl. der. de la *glŭtŭ, cf. slov. golt, cr. gut (› istr. gut). Der. din sl. este și mai dificilă decît cea din lat., totuși, a fost preferată de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 și Scriban. Este cuvînt comun (ALR, I, 35), în Criș gîrt. Cf. gîrlan. Der. gîtar, s. n. (curea la hamul calului de tracțiune); gîtos, adj. (cu gîtul lung); gîtui, vb. (rar, a înghiți; a îneca, a sufoca, a strînge de gît); gîtuitură, s. f. (strîmtare, parte mai îngustă); gîtuială, s. f. (gîtuitură); îngîtui, vb. (a strînge de gît, a sugruma; a bîigui); gîtiță, s. f. (gîtlej, gît).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GÎT subst. 1. Gîta f. (16 A III 443). 2. Gîtea (ib. 13, 28); – ard. (DR II 697). 3. Cf. Găte, -a (ib.). 4. Gîtan act.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea arșiță în gât expr. 1. a-i fi sete. – 2. a dori să consume băuturi alcoolice

a da în gât (pe cineva) expr. 1. a ucide (pe cineva), a omorî (pe cineva). 2. a compromite (pe cineva). 3. a întinde o cursă (cuiva). 4. a denunța (pe cineva).

a face gât / gură expr. 1. a-și exprima nemulțumirea în mod vehement; a emite pretenții la ceva. 2. a face scandal.

arată toate definițiile

Intrare: Gât
nume propriu (I3)
  • Gât
Intrare: gât
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gât
  • gâtul
  • gâtu‑
plural
  • gâturi
  • gâturile
genitiv-dativ singular
  • gât
  • gâtului
plural
  • gâturi
  • gâturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gât

  • 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: grumaz gâtlan (gât) diminutive: gâtișor 3 exemple
    exemple
    • Irina și mama Paraschiva își lungesc gîturile pe după colțul gardului, ca să vadă cine vine. BUJOR, S. 80.
      surse: DLRLC
    • Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui. CREANGĂ, P. 120.
      surse: DLRLC
    • Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă; Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.4. expresie A (se) ține (sau a (se) lua) de gât (cu cineva) = a cuprinde cu brațul gâtul cuiva, a-și petrece brațul pe după gâtul cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sortașii mai veseli se țineau de gît cu fetele, cîntînd doine și chiuind de răsunau văile. BUJOR, S. 70.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. figurat A fi în mare prietenie (cu cineva), a face cârdășie (cu cineva).
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti... de cînd se luau de gît lupii cu mieii, de se sărutau. ISPIRESCU, L. 1.
          surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.6. expresie figurat A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.7. expresie A strânge de gât (pe cineva) = a omorî (pe cineva) prin strangulare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sugruma
    • 1.8. expresie figurat A strânge de gât (pe cineva) = constrânge
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.9. expresie A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brutaliza înșfăca
    • 1.10. expresie Mor cu tine de gât, se zice, ca amenințare, pentru a arăta cuiva hotărârea de a lupta contra lui până la capăt.
      surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A-și pune gâtul (pentru ceva) = a pune prinsoare, a se prinde, a pune mâna în foc, a garanta că...
      surse: DLRLC sinonime: garanta un exemplu
      exemple
      • Pui gîtu că e ceva. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.12. expresie familiar A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.13. (la) plural (Prin metonimie) Persoane curioase, lume interesată.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Gâturi curioase din tribuna vecină se întindeau să audă. REBREANU, R. II 35.
        surse: DLRLC
    • 1.14. Interiorul gâtului (1.), cu toate organele lui.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: beregată gâtlej 4 exemple
      exemple
      • Durere în gât.
        surse: DLRLC NODEX
      • Aș bea puțină apă, Florico, că tare mi s-a uscat gîtul. BUJOR, S. 26.
        surse: DLRLC
      • Aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gît. CREANGĂ, P. 10.
        surse: DLRLC
      • metaforic Adierea... răcoroasă se schimbă într-o răsuflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gîturile de văi largi ale munților învăpăiați. HOGAȘ, DR. 242.
        surse: DLRLC
      • 1.14.1. expresie A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bea 2 exemple
        exemple
        • Intra în cîrciumă... da pe gît o dușcă și iar ieșea, PAS, Z. I 146.
          surse: DLRLC
        • Negoiță a dat țoiul repede pe gît. CARAGIALE, P. 93.
          surse: DLRLC
      • 1.14.2. expresie A fi sătul până în gât sau a se sătura până-n gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
        exemple
        • M-am săturat pînă-n gît de mucegaiul de babă. CREANGĂ, P. 122.
          surse: DLRLC
      • 1.14.3. expresie A-i sta (sau a i se opri) în gât = a nu putea înghiți.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • 1.14.4. expresie A-i sta (sau a i se opri) în gât = a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi.
        surse: DEX '09 DLRLC NODEX
      • 1.14.5. expresie A potrivi din gât (pe cineva) = a-i da (cuiva) de băut cât vrea el.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Dacă știai să potrivești din gît pe moș Nichifor, apoi era cît se poate de șăgalnic. CREANGĂ, P. 108.
          surse: DLRLC
      • 1.14.6. expresie A o lua în gât = a lua asupră-și o însărcinare, necruțând nici un efort pentru reușita ei.
        surse: DLRLC
      • 1.14.7. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
        exemple
        • Înghițiră tuspatru cîte un gît zdravăn din băutura arzătoare. SADOVEANU, O. VI 31.
          surse: DLRLC
        • Ipate... dă babei vro cîteva gîturi de rachiu. CREANGĂ, P. 171.
          surse: DLRLC
  • 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.1. Partea strâmtă și lungă a unei sticle (sau a unor vase de sticlă), care se termină cu o gură.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Gâtul retortei.
        surse: DLRLC
      • Ferestrele crîșmelor... arătau covrigei uscați în gîturi de sticle cu băuturi colorate. SADOVEANU, B. 162.
        surse: DLRLC
      • Sărăcia era iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri, ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Prelungire a instrumentelor muzicale pe care sunt întinse coardele.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Gâtul viorii.
        surse: DLRLC
      • Buruiană pleca urechea pe gîtul scripcei, ciupea cu unghea strunele pe rînd. HOGAȘ, DR. II 108.
        surse: DLRLC
    • 2.3. rar Canalul coșului, pe care iese fumul.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fumul căminelor... se prăbușea îndărăt pe gîtul coșurilor. DELAVRANCEA, S. 182.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Gâtul puștii = partea superioară a patului de pușcă, de care se apucă de obicei arma.
      surse: DLRLC
    • 2.5. Prună cu gât = soi de prună, alungită la unul din capete; prună gâtlană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: