3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furtuna vi [At: BĂLCESCU, M. V. 507 / Pzi: ~nez / E: furtună] (Nob) 1 (Înv) A bombarda, împroșcând cu foc de artilerie. 2 (Poetic) A porni cu avânt, ca o furtună.

furtunà v. a împroșca cu furie: artileria furtunând toată linia dușmanului BĂLC.

FURTUNĂ, furtuni, s. f. 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie, de grindină și de descărcări electrice; vijelie. ◊ Expr. Furtună de... = mulțime (mare) de... 2. (În sintagma) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufletească. 4. Fig. Revoltă, răscoală. – Din ngr. furtúna.

FURTUNĂ, furtuni, s. f. 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie, de grindină și de descărcări electrice; vijelie. ◊ Expr. Furtună de... = mulțime (mare) de... 2. (În sintagma) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufletească. 4. Fig. Revoltă, răscoală. – Din ngr. furtúna.

furtu sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 266/25 / V: (înv) for~ / Pl: ~ni, (nob) ~ne / E: ngr φουρτούνα (2, 3) lat fortuna] 1 (Înv) Nenorocire. 2 (Ltî) Destin. 3 (Ltî) Noroc. 4 Perturbare atmosferică violentă, care generează vânturi puternice și precipitații, adesea în rafale, însoțite de descărcări electrice Si: vijelie. 5 Vânt puternic pe mare, care provoacă valuri foarte înalte. 6 Vânt puternic în deșert care deplasează cantități mari de nisip. 7 (Îs) ~ de... Mulțime (mare) de... 8 (Îs) ~ solară Accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. 9 (Fig) Tulburare sufletească Si: zbucium. 10 (Fig) Fenomen brusc și violent Si: (fig) explozie. 11 (Fig) Revoltă.

FURTUNĂ, furtuni, s. f. 1. Vînt puternic, de obicei însoțit de ploaie, grindină și descărcări electrice. V. vijelie. Departe, pe munți, tuna, o furtună neagră se învîrteja la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. De la munte veni iar furtună, cu mai mare repeziciune, țesînd fulgi mari și moi. SADOVEANU, B. 138. O luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. EMINESCU, N. 11. ◊ Expr. Furtună de... = mulțime (mare) de... Furtună de aplauze. 2. Fig. Zbucium, tulburare sufletească. În sufletul lui Tudor Șoimaru bîntuia într-adevăr o furtună grozavă. SADOVEANU, O. VII 63. O întreagă furtună se ridică în sufletul lui. GHEREA, ST. CR. II 330. Al ei suflet e furtună, noaptea e gîndirea ei. COȘBUC, P. I 120. 3. Fig. Revoltă, răscoală. Sirenele buciumă cu noi împreună... Cîntecul lor de chemare. De împăcare ori de furtună. DEȘLIU, G. 19. – Pl. și: furtune (EMINESCU, O. I 31). – Variantă: (învechit) fortu (SBIERA, P. 223) s. f.

FURTUNĂ ~i f. 1) Vânt puternic însoțit (uneori) de ploaie, grindină și descărcări electrice; vântoasă; vântoaică; vijelie. 2) fig. Stare de neliniște puternică. [G.-D. furtunii] /< ngr. furtúna

furtună f. 1. agitare violentă a aerului, pe apă sau pe uscat; 2. fig. năvală impetuoasă: când noi oprim cu pieptul furtuna păgânească Al.; 3. fig. sbuciumare sufletească. [It. FORTUNA, viscol (din lat. FORTUNA, soartă), printr’un intermediar grec modern: schimbarea sensului latin (noroc = viscol) provine dela un popor maritim (cum erau Venețienii) ale cărui succese comerciale depindeau de starea mării (correre fortuna, a-și căuta norocul pe mare și a suporta furtuni)].

furtúnă f., pl. ĭ (ngr. furtúna și fort-, d. it. [maĭ ales ven.] fortuna, soartă, avere, furtună; mlat. fortuna, furtună, cl. fortuna, noroc, d. fors, soartă; turc. fyrtyna, bg. sîrb. furtuna, alb. -ună. Averea unor corăbierĭ, ca Venețieniĭ, depindea de starea măriĭ. Córrere fortuna, fr. courir fortune, a te expune sorțiĭ, a-țĭ căuta norocu; fortune de mer, accident pe mare). Vijălie, mare vînt pe apă orĭ pe uscat. Fig. Zbucĭum: furtuna din sufletu luĭ. V. uragan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furtu s. f., g.-d. art. furtunii; pl. furtuni

furtu s. f., g.-d. art. furtunii; pl. furtuni

furtu s. f., g.-d. art. furtunii; pl. furtuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FURTU s. (MET.) vifor, vijelie, (pop.) vântoasă, (reg.) vântoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vântăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănțuit ~.)

FURTUNĂ s. (MET.) vifor, vijelie, (pop.) vîntoasă, (reg.) vîntoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vîntăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănțuit ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

furtună (furtuni),1. (Înv.) Ghinion, necaz, nenorocire. – 2. Vînt puternic însoțit de ploaie, vijelie. – Mr., megl. furtună. Lat. fortūna (Pușcariu 686; Candrea-Dens., 702; REW 3458; DAR), cf. it. fortuna, fr. fortune (de mer), sp. fortuna, cu același sens, care apare și în lat. med. fortuna. Schimbarea semantică (cf. Șeineanu, Semasiol., 214), naturală și mai mult sau mai puțin generală, pare anterioară limbilor romanice, cf. și ngr. φουρτοῦνα, de unde tc. furtuna, fortuna. Nu există, deci, motiv suficient pentru a considera că rom. provine din ngr. (Pușcariu; Meyer 111; DAR), cu atît mai mult cu cît în rom. apare și sensul primitiv de „soartă (nefericită)”, care indică proveniența directă din lat. Der. furtunat, s. m. (naufragiat), înv.; furtunatic, adj. (impetuos; violent); furtunos, adj. (impetuos; violent). – Bg. fortuna poate proveni de asemenea din ngr. sau din rom.; sb. fôrtuna, frtùna, mai probabil din it. (Berneker 283; cf. Miklosich, Fremdw., 88), pe cînd sb. furtuna reproduce consonanța din rom. (Daničič, III, 80). Alb. furtunë poate fi der. din ngr. În schimb provin cu certitudine din rom. rut. fortuna (Miklosich, Wander., 15) și mag. furtina (Edelspacher 13), toate cu sensul de „furtună”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

furtuna, pers. 3 sg. furtunează, vb. I (înv.; despre tunuri) a împroșca cu furie, violent, proiectilele.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FURTUNA (FORTUNA), lac în Delta Dunării, situat în NE ostrovului Maliuc, în apropiere de brațul Sulina, de care este legat prin mai multe gârle; 906,25 ha. Ad. max.: 2 m. Pescuit.

FURTUNĂ, Ștefan (1860-1937), medic și ziarist român. Autor și colaborator la numeroase studii și lucrări în domeniul medicinii veterinare („Dizenteria la oi”, „Pneumoenterita porcilor”, „Tuberculoza păsărilor”). A colaborat la principalele publicații ale vremii („Universul”, „Românul”, „Adevărul” ș.a.).

FURTUNĂ subst. 1. Furtun, fiul Agilei (11-13 C I 147); -escu; -ești s. 2. Furtună, fam., frecv.; – m. comis (Sd XI 100) zis și Hurtunâ (17 B IV 243) și Fortuna, m. comis, 1622 (RI XI 315) – dar diacul scrie și alte cuvinte cu o pt. u; Furtună, Anița, 1670 (Gane). Este posibilă și o contaminare cu Furtunian (Syn) < Furtinian, sau cu Fortunat (v. Partea I).

Une tempête dans un verre d’eau (fr. „O furtună într-un pahar cu apă”). Balzac povestește în Preotul din Tours că așa ar fi calificat Montesquieu tulburările din republica San Marino. Era o comparație ironică. Mica republică San Marino, cuprinsă în teritoriul Italiei, n-are mai mult de 60,6 kilometri pătrați. Expresia semnifică o zarvă mare pentru un lucru de minimă importanță, o agitație disproporționată față de obiectul care o determină. Marele duce Pavel al Rusiei a folosit aceeași expresie, referindu-se la tulburările de la Geneva. Dar ea a fost popularizată abia pe la jumătatea veacului trecut, datorită unei comedii cu același titlu: O furtună într-un pahar cu apă, reprezentată la Paris în anul 1849 și care, cu toate micile ei dimensiuni (era numai într-un singur act), dăduse naștere la un scandal de mari proporții între cele două scene prime ale capitalei franceze, care și-o disputau. Era într-adevăr... o furtună într-un pahar cu apă! Germanii spun: Sturm im Wasserglase, care înseamnă același lucru. Vezi și: Much ado about nothing. LIT.

Intrare: furtuna
furtuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Furtună
Furtună nume propriu
nume propriu (I3)
  • Furtună
Intrare: furtună
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furtu
  • furtuna
plural
  • furtuni
  • furtunile
genitiv-dativ singular
  • furtuni
  • furtunii
plural
  • furtuni
  • furtunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fortu
  • fortuna
plural
  • fortuni
  • fortunile
genitiv-dativ singular
  • fortuni
  • fortunii
plural
  • fortuni
  • fortunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furtu, furtunisubstantiv feminin

  • 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie, de grindină și de descărcări electrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Departe, pe munți, tuna, o furtună neagră se învîrteja la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. DLRLC
    • format_quote De la munte veni iar furtună, cu mai mare repeziciune, țesînd fulgi mari și moi. SADOVEANU, B. 138. DLRLC
    • format_quote O luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. EMINESCU, N. 11. DLRLC
    • chat_bubble Furtună de... = mulțime (mare) de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mulțime
      • format_quote Furtună de aplauze. DLRLC
  • 2. figurat Zbucium, tulburare sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbucium
    • format_quote În sufletul lui Tudor Șoimaru bîntuia într-adevăr o furtună grozavă. SADOVEANU, O. VII 63. DLRLC
    • format_quote O întreagă furtună se ridică în sufletul lui. GHEREA, ST. CR. II 330. DLRLC
    • format_quote Al ei suflet e furtună, noaptea e gîndirea ei. COȘBUC, P. I 120. DLRLC
  • 3. figurat Revoltă, răscoală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sirenele buciumă cu noi împreună... Cîntecul lor de chemare. De împăcare ori de furtună. DEȘLIU, G. 19. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Plural și: furtune. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.