O definiție pentru Furtună

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FURTUNĂ subst. 1. Furtun, fiul Agilei (11-13 C I 147); -escu; -ești s. 2. Furtună, fam., frecv.; – m. comis (Sd XI 100) zis și Hurtunâ (17 B IV 243) și Fortuna, m. comis, 1622 (RI XI 315) – dar diacul scrie și alte cuvinte cu o pt. u; Furtună, Anița, 1670 (Gane). Este posibilă și o contaminare cu Furtunian (Syn) < Furtinian, sau cu Fortunat (v. Partea I).

Intrare: Furtună
Furtună nume propriu
nume propriu (I3)
  • Furtună