furtuna vi [At: BĂLCESCU, M. V. 507 / Pzi: ~nez / E: furtună] (Nob) 1 (Înv) A bombarda, împroșcând cu foc de artilerie. 2 (Poetic) A porni cu avânt, ca o furtună.

furtunà v. a împroșca cu furie: artileria furtunând toată linia dușmanului BĂLC.

FURTUNA (FORTUNA), lac în Delta Dunării, situat în NE ostrovului Maliuc, în apropiere de brațul Sulina, de care este legat prin mai multe gârle; 906,25 ha. Ad. max.: 2 m. Pescuit.

furtuna, pers. 3 sg. furtunează, vb. I (înv.; despre tunuri) a împroșca cu furie, violent, proiectilele.