2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. furieux, lat. furiosus.

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. furieux, lat. furiosus.

furios, ~oa [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr furieux, lat furiosus] 1 a (D. oameni și animale sau d. manifestările lor) Cuprins de furie Si: înfuriat, mânios. 2 av Cu furie. 3 a (D. elemente ale naturii) Violent. 4 a (D. elemente ale naturii) Foarte puternic Si: năprasnic.

FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Cuprins de furie, mînios, înfuriat. Cînd omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii. REBREANU, R. II 90. Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) Apropiindu-se de dugheana lui Leiba, jandarmii îi dezleagă furiosului mîinile. GHEREA, ST. CR. II 138. ◊ (Despre animale) El visă că picase în niște turme de țapi furioși și că d-abia scăpase. BĂLCESCU, O. II 258. ♦ (Adverbial) Cu furie. Țipă furios. 2. (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic. Rîulețul acest neînsemnat se înflă, prăvale orice îi iasă înainte și furios sparge, trage, îneacă. NEGRUZZI, S. I 196. (Poetic) Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor, romînii, torent iute, furios, S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 137. – Pronunțat: -ri-os.

FURIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit de furie, mânios. ♦ adv. Cu furie. ♦ (Despre elementele naturii) Violent, puternic. [Pron. -ri-os. / cf. lat. furiosus, fr. furieux].

FURIÓS, -OÁSĂ adj. stăpânit de furie, mânios. ◊ (adv.) cu furie. ◊ (despre elementele naturii) violent. (< fr. furieux, lat. furiosus)

FURIÓS2 adv. Cu furie. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

FURIÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care manifestă furie în comportare. 2) (despre fenomene) Care se manifestă cu (mare) violență; care se produce foarte puternic. Torent ~. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

furios a. 1. care e in prada furiei: nebun furios; 2. care exprimă furie: priviri furioase; 3. foarte violent: furtună furioasă.

*furiós, -oásă adj. (lat. furiosus). Care e în prada furiiĭ: om furios. Care denotă furia: gesturĭ furioase. Fig. Impetuos: vînt furios. Adv. În mod furios: a ataca furios.

FURIOSO adv., s. m. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu pasiune, vijelios, puternic. 2. S. m. Varietate de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale. [Pr.: -ri-ó-zo] – Cuv. it.

FURIOSO adv., s. m. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu pasiune, vijelios, puternic. 2. S. m. Varietate de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale. [Pr.: -ri-ó-zo] – Cuv. it.

furioso [At: DEX / P: ~ri-o-zo / E: it furioso] 1 av (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu pasiune Si: puternic, vijelios. 2 sm Varietate de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale.

FURIÓSO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu furie, cu mânie; vijelios; cu pasiune. [< it. furioso].

FURIÓSO [-ZO] I. adv. (muz.) cu furie, cu mânie; impetuos. II. s. m. rasă de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale. (< it. furioso)

FURIÓSO adv. muz. (indică modul de interpretare) Executând vijelios; cu pasiune. / Cuv. it.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furiós (-ri-os) adj. m., pl. furióși; f. furioásă, pl. furioáse

furiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. furióși; f. sg. furioásă, pl. furioáse

furióso1 (it.) (indicație muzicală) [s pron. z] (-ri-o-) adv.

furióso adv., s. n. [pron. it. fu-ri-o-zo]


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURIÓS adj. 1. îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărât, (înv. și reg.) scârbit, (reg.) năvârlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. v. violent.

FURIOS adj. 1. îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. violent, (fig.) turbat. (O ieșire ~.)

arată toate definițiile

Intrare: furios
furios adjectiv
  • silabație: fu-ri-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furios
  • furiosul
  • furiosu‑
  • furioa
  • furioasa
plural
  • furioși
  • furioșii
  • furioase
  • furioasele
genitiv-dativ singular
  • furios
  • furiosului
  • furioase
  • furioasei
plural
  • furioși
  • furioșilor
  • furioase
  • furioaselor
vocativ singular
plural
Intrare: furioso (adv.)
furioso1 (adv.) adverb
  • silabație: fu-ri-o-so info
  • pronunție: furiozo
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • furioso
  • furios‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furios

  • 1. (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mânios înfuriat antonime: calm (adj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cînd omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii. REBREANU, R. II 90.
      surse: DLRLC
    • Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Apropiindu-se de dugheana lui Leiba, jandarmii îi dezleagă furiosului mîinile. GHEREA, ST. CR. II 138.
      surse: DLRLC
    • El visă că picase în niște turme de țapi furioși și că d-abia scăpase. BĂLCESCU, O. II 258.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Cu furie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Țipă furios.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Despre elemente ale naturii:
      exemple
      • Rîulețul acest neînsemnat se înflă, prăvale orice îi iasă înainte și furios sparge, trage, îneacă. NEGRUZZI, S. I 196.
        surse: DLRLC
      • poetic Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor, romînii, torent iute, furios, S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 137.
        surse: DLRLC

etimologie:

furioso (adv.)

etimologie: