furios, ~oasă [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr furieux, lat furiosus] 1 a (D. oameni și animale sau d. manifestările lor) Cuprins de furie Si: înfuriat, mânios. 2 av Cu furie. 3 a (D. elemente ale naturii) Violent. 4 a (D. elemente ale naturii) Foarte puternic Si: năprasnic.

FURIOS, -OASĂ, furioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Cuprins de furie, mînios, înfuriat. Cînd omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii. REBREANU, R. II 90. Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) Apropiindu-se de dugheana lui Leiba, jandarmii îi dezleagă furiosului mîinile. GHEREA, ST. CR. II 138. ◊ (Despre animale) El visă că picase în niște turme de țapi furioși și că d-abia scăpase. BĂLCESCU, O. II 258. ♦ (Adverbial) Cu furie. Țipă furios. 2. (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic. Rîulețul acest neînsemnat se înflă, prăvale orice îi iasă înainte și furios sparge, trage, îneacă. NEGRUZZI, S. I 196. (Poetic) Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor, romînii, torent iute, furios, S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 137. – Pronunțat: -ri-os.

FURIOS, -OASĂ adj. Stăpînit de furie, mînios. ♦ adv. Cu furie. ♦ (Despre elementele naturii) Violent, puternic. [Pron. -ri-os. / cf. lat. furiosus, fr. furieux].

FURIOS, -OASĂ adj. stăpânit de furie, mânios. ◊ (adv.) cu furie. ◊ (despre elementele naturii) violent. (< fr. furieux, lat. furiosus)

FURIOS¹ ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care manifestă furie în comportare. 2) (despre fenomene) Care se manifestă cu (mare) violență; care se produce foarte puternic. Torent ~. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

FURIOS² adv. Cu furie. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

furios a. 1. care e in prada furiei: nebun furios; 2. care exprimă furie: priviri furioase; 3. foarte violent: furtună furioasă.

*furiós, -oásă adj. (lat. furiosus). Care e în prada furiiĭ: om furios. Care denotă furia: gesturĭ furioase. Fig. Impetuos: vînt furios. Adv. În mod furios: a ataca furios.

furioso [At: DEX / P: ~ri-o-zo / E: it furioso] 1 av (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu pasiune Si: puternic, vijelios. 2 sm Varietate de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale.

FURIOSO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu furie, cu mînie; vijelios; cu pasiune. [< it. furioso].

FURIOSO [-ZO] I. adv. (muz.) cu furie, cu mânie; impetuos. II. s. m. rasă de cai rezultată din încrucișarea rasei de galop englezești cu rase locale. (< it. furioso)

FURIOSO adv. muz. (indică modul de interpretare) Executând vijelios; cu pasiune. / Cuv. it.

furios (desp. -ri-os) adj. m., pl. furioși; f. furioasă, pl. furioase

furios (-ri-os) adj. m., pl. furioși; f. furioasă, pl. furioase

furios adj. m. (sil. -ri-os), pl. furioși; f. sg. furioasă, pl. furioase

!furioso¹ (it.) (muz.) [s pron. z] (desp. -rio-) adv.

furioso¹ (it.) (indicație muzicală) [s pron. z] (-ri-o-) adv.

furioso adv., s. n. [pron. it. fu-ri-o-zo]

FURIOS adj. 1. îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărât, (înv. și reg.) scârbit, (reg.) năvârlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. v. violent.

FURIOS adj. 1. îndîrjit, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. violent, (fig.) turbat. (O ieșire ~.)

Furios ≠ calm

furioso (cuv. it. „furios”), indicație de expresie prin care se cere în interpretare imprimarea unui caracter agitat, sălbatic. Uneori întregește un termen de mișcare (ex.: allegro* f.).