2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDAȚIÚNE s. f. v. fundație.

fundați(un)e f. 1. acțiunea de a funda: fundațiunea unei școale, unui ospiciu; 2. așezământ, instituțiune: Fundațiunea Carol; 3. săpătura în care se pune temelia unei construcțiuni.

*fundațiúne f. (lat. fundátio, -ónis). Acțiunea de a funda, de a întemeĭa, de a înființa: fundațiunea uneĭ academiĭ, uneĭ coloniĭ, unuĭ imperiŭ. Lucru fundat, așezămînt, instituțiune: fundațiunea universitară Carol I. – Și -áție.

FUNDÁȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare; strat de material așternut pe patul unui drum, peste care se aplică îmbrăcămintea rutieră. 3. Persoană juridică de drept privat, înființată printr-o donație sau printr-un legat testamentar, prin care o persoană fizică sau juridică constituie un patrimoniu destinat realizării unui scop, ideal de interes public. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiúne s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.

fundație sf [At: (a. 1872) URICARIUL XIII, 341 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fondation, lat fundatio, -onis] 1 Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc. Si: bază, fundament, temelie. 2 (Lpl) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor (1). 3 Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 4 Fundare (1). 5 Instituție de interes public sau cu utilitate socială căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special Si: așezământ (27). 6 Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public sau social.

FUNDÁȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 3. Instituție cu caracter obștesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; așezământ. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiúne s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.

FUNDÁȚIE, fundații, s. f. 1. Temelia unei construcții; fundament. 2. (În orînduirea capitalistă) Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes obștesc; instituție creată din aceste fonduri, așezămînt.

FUNDÁȚIE s.f. 1. Temelie, bază, fundament (la o construcție). 2. Fond, bunuri, donate pentru o operă de interes obștesc; instituție, așezământ creat din aceste fonduri. [Gen. -iei, var. fondație, fundațiune s.f. / cf. lat. fundatio, fr. fondation].

FUNDÁȚIE s. f. 1. temelie, bază a unei construcții, mașini, a unui utilaj etc. ◊ materia peste care se aplică îmbrăcămintea unui drum. 2. fond, bunuri donate pentru o operă de interes obștesc. ◊ instituție, așezământ creat din astfel de fonduri. (< fr. fondation, lat. fundatio)

FUNDÁȚIE ~i f. 1) rar v. FUNDAMENT. 2) Totalitate a fondurilor donate de cineva pentru crearea sau asigurarea functionării unor instituții. 3) Instituție creată pe baza acestor fonduri. [Art. fundația; G.-D. fundației; Sil. -ți-e] /<fr. fondation, lat. fundatio, ~onis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fundáție (-ți-e) s. f., art. fundáția (-ți-a), g.-d. art. fundáției; pl. fundáții, art. fundáțiile (-ți-i-)

fundáție s. f. (sil. -ți-e), art. fundáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fundáției; pl. fundáții, art. fundáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDÁȚIE s. 1. bază, fundament, temelie, (rar) substrucție, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcții.) 2. așezământ, (ieșit din uz) stabiliment, (înv.) așezare, tocmeată. (O ~ culturală.)

FUNDAȚIE s. 1. bază, fundament, temelie, (rar) substrucție, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcții.) 2. așezămînt, (ieșit din uz) stabiliment, (înv.) așezare, tocmeală. (O ~ culturală.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, publicație lunară cu caracter cultural, literar și artistic, apărută la București (1 ian. 1934-31 dec. 1947), având succesiv ca redactori-șefi pe Paul Zarifopol, Camil Petrescu și D. Caracostea. Începând cu 1 sept. 1945 a apărut o nouă serie, avându-l director pe Al. Rosetti. Au colaborat A. Maniu, T. Arghezi, I. Pillat, G. Lesnea, Camil Petrescu, E. Jebeleanu, Magda Isanoș, G. Dumitrescu, Al. Philippide, M.R. Paraschivescu, G. Mihăescu, V. Eftimiu, G. Bogza, S. Cioculescu, V. Streinu, M. Eliade, T. Vianu, Al. Dima, P. Comarnescu, G. Oprescu, E. Lovinescu ș.a.

Intrare: fundațiune
fundațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fundație
fundație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundație
  • fundația
plural
  • fundații
  • fundațiile
genitiv-dativ singular
  • fundații
  • fundației
plural
  • fundații
  • fundațiilor
vocativ singular
plural
fundațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundațiune
  • fundațiunea
plural
  • fundațiuni
  • fundațiunile
genitiv-dativ singular
  • fundațiuni
  • fundațiunii
plural
  • fundațiuni
  • fundațiunilor
vocativ singular
plural
fondație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondație
  • fondația
plural
  • fondații
  • fondațiile
genitiv-dativ singular
  • fondații
  • fondației
plural
  • fondații
  • fondațiilor
vocativ singular
plural

fundație fundațiune fondație

  • 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.
    • 1.1. (la) plural Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare; strat de material așternut pe patul unui drum, peste care se aplică îmbrăcămintea rutieră.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 3. Persoană juridică de drept privat, înființată printr-o donație sau printr-un legat testamentar, prin care o persoană fizică sau juridică constituie un patrimoniu destinat realizării unui scop, ideal de interes public.
    • 3.1. Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: