fundație sf [At: (a. 1872) URICARIUL XIII, 341 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fondation, lat fundatio, -onis] 1 Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc. Si: bază, fundament, temelie. 2 (Lpl) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor (1). 3 Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 4 Fundare (1). 5 Instituție de interes public sau cu utilitate socială căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special Si: așezământ (27). 6 Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public sau social.