arca sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: ~le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.

‡ARCA (pl. -cale) sf. 🔎 Sprijinitor, protector, înalt demnitar al Porții care lua sub protecțiunea sa pe Domnii romîni: dedease știre și la arcalele sale de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă (M.-COST.) [tc.].

arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese știre și la arcalele sale (Cost. I,306).

arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.

ARCA s. f. (Mold., ȚR) Protector, înalt demnitar al Porții, care sprijinea pe domnii români. A: [Matei-Vodă] dedesă știre și la arcalele sale, ce avea la împărăție, de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă. M. COSTIN. B: Auzind Ștefan-Vodă de moartea arcalii lui și a nădejdii lui..., s-au întristat pînă în suflet. R. POPESCU. ♦︎ (Olt.) Avocat, mijlocitor. Sŭgla golnikĭ. Arca sau pîrîș (?) MARDARIE, 246. Hodatai (-do-). Solitoriu. Împăcătoriu. Arca. MARDARIE, 274. Etimologie: tc. arka. Cf. procator, urător.