4 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa.

FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa.

funcționare sf [At: MAIORESCU, D. III, 216 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: funcționa] 1 Îndeplinire a unui rol. 2 (Teh) Bun mers al unui sistem, al unui aparat, al unui mecanism etc. 3 (Teh) Mod de acțiune al unui sistem, al unui aparat, al unui dispozitiv etc.

FUNCȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. Buna funcționare a unui aparat.Sfaturile populare și-au dovedit în cei cîțiva ani de funcționare superioritatea asupra vechilor organe administrative locale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2784. – Pronunțat: -ți-o-.

FUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [< funcționa].

funcționare f. acțiunea unei mașini în mișcare.

FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).

FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).

FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care ocupă o funcție publică; persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnaire (după funcție).

funcționa vi [At: MAIORESCU, D. IV, 385 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr fonctionner] 1 A-și îndeplini rolul Si: a acționa. 2 (D. aparate, mecanisme etc.) A se afla în stare de funcționare (2) Si: a merge. 3 (D. aparate, mecanisme etc.) A îndeplini condițiile pentru a fi folosit.

funcționar, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. I, 36 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fonctionnaire] Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ Si: slujbaș, (șdp) birocrat, (iuz) amploiat, (reg) brăslaș.

FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o] – Din fr. fonctionnare (după funcție).

FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul; a fi în stare de funcționare. În fundul minelor, la ultimul orizont, se află motoarele care pun în mișcare pompele de apă. Acestea sînt aproape tot atît de puternice ca și acelea care, la suprafață, fac să funcționeze grelele ascensoare. BOGZA, V. J. 83. Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze. SEBASTIAN, T. 73. – Pronunțat: -ți-o-.

FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. (Uneori determinat prin «public») Persoană care îndeplinește în schimbul unui salariu o funcție administrativă în cadrul unei întreprinderi sau instituții de stat sau particulare; slujbaș. Prin birouri, funcționarii fumau liniștiți sau scriau aplecați pe registre. JIANU, C. 123. Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă. CARAGIALE, O. I 103. – Pronunțat: -ți-o-.

FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner].

FUNCȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau într-o instituție; slujbaș. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnaire].

FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner)

FUNCȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau instituție. (< fr. fonctionnaire)

A FUNCȚIONÁ ~éz intranz. (despre mașini, aparate etc.) A-și îndeplini funcția; a se afla în acțiune; a lucra; a merge. [Sil. -ți-o-] /<fr. fonctionner

FUNCȚIONÁR ~a, (~i, ~e) m. și f. Persoană angajată într-o funcție administrativă. /<fr. fonctionnaire

funcționar m. cel ce exercită o funcțiune publică.

arată toate definițiile

Intrare: funcționare
funcționare substantiv feminin
  • silabație: func-ți-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funcționare
  • funcționarea
plural
  • funcționări
  • funcționările
genitiv-dativ singular
  • funcționări
  • funcționării
plural
  • funcționări
  • funcționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: funcționa
  • silabație: func-ți-o-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • funcționa
  • funcționare
  • funcționat
  • funcționatu‑
  • funcționând
  • funcționându‑
singular plural
  • funcționea
  • funcționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • funcționez
(să)
  • funcționez
  • funcționam
  • funcționai
  • funcționasem
a II-a (tu)
  • funcționezi
(să)
  • funcționezi
  • funcționai
  • funcționași
  • funcționaseși
a III-a (el, ea)
  • funcționea
(să)
  • funcționeze
  • funcționa
  • funcționă
  • funcționase
plural I (noi)
  • funcționăm
(să)
  • funcționăm
  • funcționam
  • funcționarăm
  • funcționaserăm
  • funcționasem
a II-a (voi)
  • funcționați
(să)
  • funcționați
  • funcționați
  • funcționarăți
  • funcționaserăți
  • funcționaseți
a III-a (ei, ele)
  • funcționea
(să)
  • funcționeze
  • funcționau
  • funcționa
  • funcționaseră
Intrare: funcționar
  • silabație: func-ți-o-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funcționar
  • funcționarul
  • funcționaru‑
plural
  • funcționari
  • funcționarii
genitiv-dativ singular
  • funcționar
  • funcționarului
plural
  • funcționari
  • funcționarilor
vocativ singular
  • funcționarule
  • funcționare
plural
  • funcționarilor
Intrare: funcționară
  • silabație: func-ți-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funcționa
  • funcționara
plural
  • funcționare
  • funcționarele
genitiv-dativ singular
  • funcționare
  • funcționarei
plural
  • funcționare
  • funcționarelor
vocativ singular
  • funcționa
  • funcționaro
plural
  • funcționarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

funcționare

  • 1. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mers (s.n.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Buna funcționare a unui aparat.
      surse: DLRLC
    • Sfaturile populare și-au dovedit în cei cîțiva ani de funcționare superioritatea asupra vechilor organe administrative locale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2784.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi funcționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

funcționa

  • 1. A-și îndeplini funcția, rolul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lucra attach_file 2 exemple
    exemple
    • În fundul minelor, la ultimul orizont, se află motoarele care pun în mișcare pompele de apă. Acestea sînt aproape tot atît de puternice ca și acelea care, la suprafață, fac să funcționeze grelele ascensoare. BOGZA, V. J. 83.
      surse: DLRLC
    • Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze. SEBASTIAN, T. 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: merge

etimologie:

funcționar, -ă funcționară

  • 1. Persoană care ocupă o funcție publică; persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: slujbaș, -ă diminutive: funcționăraș attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prin birouri, funcționarii fumau liniștiți sau scriau aplecați pe registre. JIANU, C. 123.
      surse: DLRLC
    • Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă. CARAGIALE, O. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie: