3 intrări
35 de definiții
din care- explicative DEX (20)
- ortografice DOOM (6)
- argou (4)
- sinonime (5)
Explicative DEX
FUMAT2, -Ă, fumați, -te, adj. (Fam.; despre informații, știri) Răsuflat, știut; perimat. – V. fuma.
FUMAT2, -Ă, fumați, -te, adj. (Fam.; despre informații, știri) Răsuflat, știut; perimat. – V. fuma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FUMAT1 s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUMAT1 s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fumat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fuma] 1 (Reg) Afumat2. 2 (D. țigări, tutun) Care a ars. 3 (Fam; d. informații, știri) Deja aflat Si: (fam) răsuflat2. 4 (Fam; d. informații, știri) Perimat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fumat1 sns [At: ODOBESCU, S. II, 288 / E: fuma] 1-3 Fumare (1-3). 4 Deprinderea de a fuma (32) Si: (nob) fumare (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUMAT sbst. Faptul de a fuma.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FUMAT s. n. Acțiunea de a fuma; deprinderea, obiceiul de a fuma. Fumatul oprit! ▭ Seara, la ceas fix, ieșea și făcea o plimbare pînă la cafenea și se întorcea într-un tîrziu: îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunului, de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUMAT n. 1) v. A FUMA. 2) rar Obișnuință de a fuma. /v. a fuma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fumat n. acțiunea de a fuma tutun: fumatul nu-i sănătos.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fumát n., pl. urĭ. Acțiunea de a fuma: fumatu oprit!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUMA, fumez, vb. I. Intranz. și tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Lat. fumare (înțelesul după fr. fumer).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fum sn [At: DOSOFTEI, PS. 50 / Pl: ~uri / E: ml fumus] 1 Suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice). 2 (Îlv) A pune (ceva) la ~ A afuma (ceva). 3 (Fig) Amețeală (provocată de alcool). 4 (Pfm; îe) A avea ~ (sau ceață) în creieri A fi beat. 5 Cantitate de fum (1) pe care fumătorul o trage dintr-o dată din țigară sau din pipă. 6 (Mpp) Substanțe medicamentoase, mai ales pulberi mercuriale, din a căror ardere rezultă un fum (1) considerat a avea efecte terapeutice în unele boli, mai ales cele sifilitice. 7 (Fig; lpl) Îngâmfare. 8 (Fig; lpl) Pretenții nejustificate Si: gărgăuni. 9 (Înv; în legătură cu impozite, dări) Gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei Si: casă (41), familie (1). 10 Canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș. 11 (Bot; îc) ~ul-pământului (Fumăriei officinalis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fuma [At: M. COSTIN, LET. I, 250/2 / Pzi: ~mez, 3 ~ează, (înv) fuma / E: (1-2) ml fumare, (3-4) fr fumer] 1 vi (Pop) A arde cu fum Si: a fumega (1). 2 vt (Înv) A face să fumege. 3-4 vti A inhala fumul de tutun din țigară sau din pipă Si: (îvp) a bea (tutun), (reg) a duhăni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUMA (-mez) vb. tr. A aspira și a scoate fumul de tutun prin gură, a bea tutun [lat. fumare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FUMA, fumez, vb. I. Intranz., Tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Din lat. fumare (înțelesul după fr. fumer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
FUMA, fumez, vb. I. Intranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă. Doi oameni... stau rezemați de roțile trăsurii și fumau. SAHIA, N. 58. Se deprinde a bea cafea turcească și a fuma dintr-un ciubuc lung. NEGRUZZI, S. I 69. ◊ Tranz. Cît fumă moșneagul o lulea de tutun, nourul de la Ceahlău crescu pînă-n naltul cerului. SADOVEANU, O. VI 513. Nu poate vorbi, nici nu poate încă fuma țigările pe care le-am adus. CAMIL PETRESCU, U. N. 424.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUMA vb. intr. a aspira, a trage (în piept) fumul de tutun. (< fr. fumer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A FUMA ~ez 1. intranz. 1) A inspira pe gură fum de tutun. 2) A practica fumatul; a fi fumător. 2. tranz. (țigări, țigarete etc.) A consuma trăgând fumul în plămâni. /<lat. fumare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fumà v. a trage, a bea tutun. [Lat. FUMARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) fum, a -á v. intr. (lat. fumare. V. afum, fumez). Vechĭ. Azĭ Trans. Fumeg: lampa fumă. V. tr. Incendiez: Tătariĭ fuma țara Leșească, Cazaciĭ fuma lăcașurile (M. Cost. 1, 280, și 333).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fuméz v. intr. și tr. (d. fum 2 după fr. fumer). Țin în gură o țigară (o lulea, o narghilea) aprinsă și-ĭ aspir fumu: a fuma (a bea tutun, a trage tutun), a fuma o țigară. V. duhănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
fumat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fumat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fumat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fumez, 3 fumează; conj. prez. 1 sg. să fumez, 3 să fumeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fuma (a ~) vb., ind. prez. 3 fumează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fuma vb., ind. prez. 1 sg. fumez, 3 sg. și pl. fumează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
fumat, -ă fumați, -ate adj. 1. (d. știri, informații) știut, perimat, învechit 2. (d. artiști, oameni politici etc.) aflat la sfârșitul carierei
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A FUMA a aresta locotenenți / sergenți, a bate un cui, a băga rotocoale, a bea tutun, a călări, a contopi, a creiona, (d. femei) a fuma ca o șerpoaică, (d. bărbați) a fuma ca un turc, a trage un cui.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fuma ca o șerpoaică expr. (d. femei) a fuma foarte mult / excesiv.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fuma ca un turc expr. (d. bărbați) a fuma foarte mult / excesiv.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
FUMAT adj. v. arhicunoscut, banal, demodat, depășit, desuet, învechit, perimat, știut, vechi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fumat adj. v. ARHICUNOSCUT. BANAL. DEMODAT. DEPĂȘIT. DESUET. ÎNVECHIT. PERIMAT. ȘTIUT. VECHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUMAT. Subst. Fumat, pipat (reg.); pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. Fumător. Tutun, tutun turcesc, iaca (înv.), tabac (reg.), tabacioc (reg.), duhan (reg.), mahorcă, pașcă (reg.), iarba-dracului. Țigară, țigaretă, țigarcă (rar), țigară de foi, havană, trabuc. Muc de țigară, chiștoc. Țigaret, țigaretă, portțigaret, șpiț (reg.), muștiuc. Lulea, lulelușă (dim., pop.), pipă, ciubeică (reg.), narghilea, ciubuc. Tabacheră, portțigaret. Scrumieră, scrumelniță (rar). Fumoar. Debit (de) tutun, tutungerie, tutunărie (înv.). Tutungiu, debitant; tutungioaică, tutungereasă (fam.). Vb. A fuma, a pipa (reg.), a duhăni (reg.), a bea tutun, a bea o țigară, a fuma ca un turc; a pufăi, a pîcîi. A trage fumul în piept, a da fumul pe nas. A face (a suci, a răsuci) o țigară. A aprinde o țigară. A stinge țigara. V. foc.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUMA vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) a duhăni, (fam.) a pufăi, a pufni, a trage. (~ țigări tari.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FUMA vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) a duhăni, (fam.) a pufăi, a pufni, a trage. (~ țigări tari.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fumat, fumatăadjectiv
etimologie:
- fuma DEX '09 DEX '98
fumatsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a fuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Fumatul oprit! DLRLC
- 1.1. Deprinderea, obiceiul de a fuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Seara, la ceas fix, ieșea și făcea o plimbare pînă la cafenea și se întorcea într-un tîrziu: îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunului, de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158. DLRLC
-
-
etimologie:
- fuma DEX '09 DEX '98 NODEX
fuma, fumezverb
- 1. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Doi oameni... stau rezemați de roțile trăsurii și fumau. SAHIA, N. 58. DLRLC
- Se deprinde a bea cafea turcească și a fuma dintr-un ciubuc lung. NEGRUZZI, S. I 69. DLRLC
- Cît fumă moșneagul o lulea de tutun, nourul de la Ceahlău crescu pînă-n naltul cerului. SADOVEANU, O. VI 513. DLRLC
- Nu poate vorbi, nici nu poate încă fuma țigările pe care le-am adus. CAMIL PETRESCU, U. N. 424. DLRLC
-
etimologie:
- fumare (înțelesul după limba franceză fumer). DEX '09