opțiuni
  • info

10 definiții pentru fumat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMAT1 s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma.

FUMAT1 s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma.

fumat1 sns [At: ODOBESCU, S. II, 288 / E: fuma] 1-3 Fumare (1-3). 4 Deprinderea de a fuma (32) Si: (nob) fumare (4).

FUMAT s. n. Acțiunea de a fuma; deprinderea, obiceiul de a fuma. Fumatul oprit! ▭ Seara, la ceas fix, ieșea și făcea o plimbare pînă la cafenea și se întorcea într-un tîrziu: îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunului, de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158.

FUMAT n. 1) v. A FUMA. 2) rar Obișnuință de a fuma. /v. a fuma

fumat n. acțiunea de a fuma tutun: fumatul nu-i sănătos.

*fumát n., pl. urĭ. Acțiunea de a fuma: fumatu oprit!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fumat s. n.

fumat s. n.

fumat s. n.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FUMAT. Subst. Fumat, pipat (reg.); pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. Fumător. Tutun, tutun turcesc, iaca (înv.), tabac (reg.), tabacioc (reg.), duhan (reg.), mahorcă, pașcă (reg.), iarba-dracului. Țigară, țigaretă, țigarcă (rar), țigară de foi, havană, trabuc. Muc de țigară, chiștoc. Țigaret, țigaretă, portțigaret, șpiț (reg.), muștiuc. Lulea, lulelușă (dim., pop.), pipă, ciubeică (reg.), narghilea, ciubuc. Tabacheră, portțigaret. Scrumieră, scrumelniță (rar). Fumoar. Debit (de) tutun, tutungerie, tutunărie (înv.). Tutungiu, debitant; tutungioaică, tutungereasă (fam.). Vb. A fuma, a pipa (reg.), a duhăni (reg.), a bea tutun, a bea o țigară, a fuma ca un turc; a pufăi, a pîcîi. A trage fumul în piept, a da fumul pe nas. A face (a suci, a răsuci) o țigară. A aprinde o țigară. A stinge țigara. V. foc.

Intrare: fumat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumat
  • fumatul
  • fumatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fumat
  • fumatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fumatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a fuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Fumatul oprit! DLRLC
    • 1.1. Deprinderea, obiceiul de a fuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Seara, la ceas fix, ieșea și făcea o plimbare pînă la cafenea și se întorcea într-un tîrziu: îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunului, de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158. DLRLC
etimologie:
  • vezi fuma DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.