9 definiții pentru fumat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMÁT1 s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma.

FUMÁT1 s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma.

fumat1 sns [At: ODOBESCU, S. II, 288 / E: fuma] 1-3 Fumare (1-3). 4 Deprinderea de a fuma (32) Si: (nob) fumare (4).

FUMÁT s. n. Acțiunea de a fuma; deprinderea, obiceiul de a fuma. Fumatul oprit!Seara, la ceas fix, ieșea și făcea o plimbare pînă la cafenea și se întorcea într-un tîrziu: îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunului, de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158.

FUMÁT n. 1) v. A FUMA. 2) rar Obișnuință de a fuma. /v. a fuma

fumat n. acțiunea de a fuma tutun: fumatul nu-i sănătos.

*fumát n., pl. urĭ. Acțiunea de a fuma: fumatu oprit!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FUMAT. Subst. Fumat, pipat (reg.); pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. Fumător. Tutun, tutun turcesc, iaca (înv.), tabac (reg.), tabacioc (reg.), duhan (reg.), mahorcă, pașcă (reg.), iarba-dracului. Țigară, țigaretă, țigarcă (rar), țigară de foi, havană, trabuc. Muc de țigară, chiștoc. Țigaret, țigaretă, portțigaret, șpiț (reg.), muștiuc. Lulea, lulelușă (dim., pop.), pipă, ciubeică (reg.), narghilea, ciubuc. Tabacheră, portțigaret. Scrumieră, scrumelniță (rar). Fumoar. Debit (de) tutun, tutungerie, tutunărie (înv.). Tutungiu, debitant; tutungioaică, tutungereasă (fam.). Vb. A fuma, a pipa (reg.), a duhăni (reg.), a bea tutun, a bea o țigară, a fuma ca un turc; a pufăi, a pîcîi. A trage fumul în piept, a da fumul pe nas. A face (a suci, a răsuci) o țigară. A aprinde o țigară. A stinge țigara. V. foc.

Intrare: fumat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumat
  • fumatul
  • fumatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fumat
  • fumatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fumat (s.n.)

  • 1. Faptul de a fuma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Fumatul oprit!
      surse: DLRLC
    • 1.1. Deprinderea, obiceiul de a fuma.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Seara, la ceas fix, ieșea și făcea o plimbare pînă la cafenea și se întorcea într-un tîrziu: îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunului, de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fuma
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX