opțiuni
  • info

6 definiții pentru fumat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMAT2, -Ă, fumați, -te, adj. (Fam.; despre informații, știri) Răsuflat, știut; perimat. – V. fuma.

FUMAT2, -Ă, fumați, -te, adj. (Fam.; despre informații, știri) Răsuflat, știut; perimat. – V. fuma.

fumat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fuma] 1 (Reg) Afumat2. 2 (D. țigări, tutun) Care a ars. 3 (Fam; d. informații, știri) Deja aflat Si: (fam) răsuflat2. 4 (Fam; d. informații, știri) Perimat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUMAT adj. v. arhicunoscut, banal, demodat, depășit, desuet, învechit, perimat, știut, vechi.

fumat adj. v. ARHICUNOSCUT. BANAL. DEMODAT. DEPĂȘIT. DESUET. ÎNVECHIT. PERIMAT. ȘTIUT. VECHI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FUMAT. Subst. Fumat, pipat (reg.); pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. Fumător. Tutun, tutun turcesc, iaca (înv.), tabac (reg.), tabacioc (reg.), duhan (reg.), mahorcă, pașcă (reg.), iarba-dracului. Țigară, țigaretă, țigarcă (rar), țigară de foi, havană, trabuc. Muc de țigară, chiștoc. Țigaret, țigaretă, portțigaret, șpiț (reg.), muștiuc. Lulea, lulelușă (dim., pop.), pipă, ciubeică (reg.), narghilea, ciubuc. Tabacheră, portțigaret. Scrumieră, scrumelniță (rar). Fumoar. Debit (de) tutun, tutungerie, tutunărie (înv.). Tutungiu, debitant; tutungioaică, tutungereasă (fam.). Vb. A fuma, a pipa (reg.), a duhăni (reg.), a bea tutun, a bea o țigară, a fuma ca un turc; a pufăi, a pîcîi. A trage fumul în piept, a da fumul pe nas. A face (a suci, a răsuci) o țigară. A aprinde o țigară. A stinge țigara. V. foc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fumat, -ă fumați, -ate adj. 1. (d. știri, informații) știut, perimat, învechit 2. (d. artiști, oameni politici etc.) aflat la sfârșitul carierei

Intrare: fumat (adj.)
fumat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumat
  • fumatul
  • fumatu‑
  • fumată
  • fumata
plural
  • fumați
  • fumații
  • fumate
  • fumatele
genitiv-dativ singular
  • fumat
  • fumatului
  • fumate
  • fumatei
plural
  • fumați
  • fumaților
  • fumate
  • fumatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fumat, fumatăadjectiv

etimologie:
  • vezi fuma DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.