2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.

FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.

fuduli vr [At: ALECSANDRI. T. 392 / Pzi: ~lesc / E: fudul] 1 A deveni fudul. (1). 2 (Urmat de determinări introduse prin pp „cu”) A se lăuda (peste măsură) cu cineva sau ceva Si: a se făli, a se împăuna, (fam) a se furlandisi.

FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mîndri; a se împăuna. Văru-mieu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca numai lîngă fata vornicului. CREANGĂ, A. 105. Aici nu e-n București, Cu cai să te fudulești. TEODORESCU, P. P. 507. ♦ A deveni fudul, a se socoti prea sus ca să mai aibă de-a face cu alții, a se îngîmfa. Nu vrei nici să vorbești cu mine? Te-ai prea fudulit! SBIERA, P. 3. Nu că adică m-am fudulit dintr-aceasta... ALECSANDRI, T. I 180.

A SE FUDULÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se mândri. /Din fudul

fudulì v. a se făli, a face paradă cu ceva.

FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din tc. fodul.

FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din tc. fodul.

fudul, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 238 / V: (reg) fod~ / Pl: ~i (pop ~ui), ~e / E: tc fodul] 1 Îngâmfat. 2 Mândru (de înfățișarea și de hainele sale). 3 (Fam: gmț: îc) A fi ~ de-o ureche A fi surd. 4 (Pfm; irn; îe) A fi ~ la coate A fi rupt în coate.

FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngîmfat, închipuit, mîndru, încrezut, arogant. Ieri Leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Am plecat de la unchiu-meu... boier fudul și grecoman. GALACTION, O. I 76. Alunaș cu creanga-n drum, Vezi bădița cel fudul. SEVASTOS, C. 181. ◊ Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. Moșneagul era cam fudul de-o ureche, dar nici baba nu stătea mai bine. DUNĂREANU, CH. 71. ◊ (Adverbial) Ghiță al Popii, «năzdrăvanul satului», își da pe ceafă pălăria cu cordele, și surîdea fudul pe sub mustață. VLAHUȚĂ, O. A. II 43.

FUDÚL ~ă (~i, ~e) și substantival Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; falnic; mândru; măreț; semeț. /<turc. fudul

fudul a. 1. foarte mândru și desprețuitor de alții: boierul nu-i fudul ca alții AL.; 2. fanfaron, fulău: eu am omorît pe smei, zise țiganul fudul ISP. [Turc. FUDUL, lit. covârșitor, care întrece (în bine sau în rău)].

fudúl, -ă adj., pl. m. și ulĭ (turc. fudul și fodul, arogant, d. ar. fudhul, care e prea mult; bg. fudul, sîrb. fodul). Mîndru de lucrurĭ zădarnice: calicu îmbrăcat e fudul. Fig. Iron. Surd: om fudul de o ureche. – Și fodul (sud).

fudulésc (mă) v. refl. (d. fudul. D. rom. vine rut. fudulitisĕa). Îs fudul, fac paradă de: acest calic se fudulește cu haĭna căpătată la pomană. – Și fodolesc (sud).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fudulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fuduléște, imperf. 3 sg. se fuduleá; conj. prez. 3 să se fuduleáscă

fudulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fudulésc, imperf. 3 sg. fuduleá; conj. prez. 3 sg. și pl. fuduleáscă

fudúl adj. m., pl. fudúli; f. fudúlă, pl. fudúle

fudúl adj. m., pl. fudúli; f. sg. fudúlă, pl. fudúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUDULÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.

FUDULI vb. 1. a se făli, a se lăuda, a se mîndri. 2. a se făli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

FUDÚL adj. v. îngâmfat.

arată toate definițiile

Intrare: fuduli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fuduli
  • fudulire
  • fudulit
  • fudulitu‑
  • fudulind
  • fudulindu‑
singular plural
  • fudulește
  • fuduliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fudulesc
(să)
  • fudulesc
  • fuduleam
  • fudulii
  • fudulisem
a II-a (tu)
  • fudulești
(să)
  • fudulești
  • fuduleai
  • fuduliși
  • fuduliseși
a III-a (el, ea)
  • fudulește
(să)
  • fudulească
  • fudulea
  • fuduli
  • fudulise
plural I (noi)
  • fudulim
(să)
  • fudulim
  • fuduleam
  • fudulirăm
  • fuduliserăm
  • fudulisem
a II-a (voi)
  • fuduliți
(să)
  • fuduliți
  • fuduleați
  • fudulirăți
  • fuduliserăți
  • fuduliseți
a III-a (ei, ele)
  • fudulesc
(să)
  • fudulească
  • fuduleau
  • fuduli
  • fuduliseră
Intrare: fudul
fudul adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fudul
  • fudulul
  • fudulu‑
  • fudu
  • fudula
plural
  • fuduli
  • fudulii
  • fudule
  • fudulele
genitiv-dativ singular
  • fudul
  • fudulului
  • fudule
  • fudulei
plural
  • fuduli
  • fudulilor
  • fudule
  • fudulelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fuduli

  • 1. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furlandisi făli mândri împăuna 2 exemple
    exemple
    • Văru-mieu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca numai lîngă fata vornicului. CREANGĂ, A. 105.
      surse: DLRLC
    • Aici nu e-n București, Cu cai să te fudulești. TEODORESCU, P. P. 507.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A deveni fudul, îngâmfat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu vrei nici să vorbești cu mine? Te-ai prea fudulit! SBIERA, P. 3.
        surse: DLRLC
      • Nu că adică m-am fudulit dintr-aceasta... ALECSANDRI, T. I 180.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • fudul
    surse: DEX '98 DEX '09

fudul

  • exemple
    • Ieri Leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8.
      surse: DLRLC
    • Am plecat de la unchiu-meu... boier fudul și grecoman. GALACTION, O. I 76.
      surse: DLRLC
    • Alunaș cu creanga-n drum, Vezi bădița cel fudul. SEVASTOS, C. 181.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ghiță al Popii, «năzdrăvanul satului», își da pe ceafă pălăria cu cordele, și surîdea fudul pe sub mustață. VLAHUȚĂ, O. A. II 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie glumeț Fudul de-o ureche = surd
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Moșneagul era cam fudul de-o ureche, dar nici baba nu stătea mai bine. DUNĂREANU, CH. 71.
        surse: DLRLC

etimologie: