3 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Îmbinare de propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. (Gram.) Îmbinare de propoziții, aflate între ele în raport de coordonare sau de subordonare și exprimînd una sau mai multe judecăți. Limba scrierilor bisericești se deosebea de limba vorbită prin frazele sale lungi și greoaie. ROSETTI, S. L. 18. Titu Herdelea se spăimîntă. Îl durea numai închipuirea că va rămînea iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. REBREANU, R. I 246. Fraza se deschidea, se lărgea, într-o bogăție de cuvinte sonore, puternice, emoționante. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. ♦ Fel de exprimare. Azi, cînd fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151. 2. (În expr.) Frază muzicală = succesiune de sunete alcătuind un tot unitar (motiv sau melodie).

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

FRÁZĂ s.f. 1. (Gram.) Unitate sintactică constituită din două sau mai multe propoziții aflate între ele în raport de coordonare sau de subordonare; (p. restr.) propoziție. ♦ Mod de exprimare. 2. Frază muzicală = succesiune de sunete muzicale care formează o unitate. [< fr. phrase, it. frase, cf. gr. phrasis].

FRÁZĂ s. f. 1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare. 2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe. (< fr. phrase)

FRÁZĂ ~e f. 1) gram. Unitate comunicativă, alcătuită din două sau mai multe propoziții, aflate în raport de coordonare sau de subordonare. 2): ~ muzicală unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete, îmbinate după legile armoniei. [G.-D. frazei] /<fr. phrase, lat. phrasis

frază f. 1. adunare de propozițiuni sau de vorbe formând un sens complet; 2. mod pretențios de a vorbi: a face fraze; 3. Muz. șir de sunete formând un tot complet și armonic.

*fráză f., pl. e (vgr. phrásis, d. phrázo, exprim, zic). Reuniune de propozițiunĭ saŭ de vorbe care formează un înțeles complet. A face fraze, a vorbi pretențios. Muz. Șir de sunete regular și armonic.

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale, a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. Era pianistă și nu tocmai mediocră, descifra sigur și fraza cu gust și pricepere. CARAGIALE, N. F. 100.

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazá vb., ind. prez. 1 sg. frazéz, 3 sg. și pl. frazeáză

FRAZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți. [< fr. phraser].

FRAZÁ vb. tr. 1. a scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți. 2. (ir.) a vorbi, a scrie afectat. (< fr. phraser)

FRAZEO-, -FRÁZĂ, -FRAZÍE elem. „exprimare, vorbire, limbaj”. (< fr. phraséo-, -phrase, – phrasie, cf. gr. phrasis, -seos)

A FRAZÁ ~éz tranz. (piese muzicale) A executa delimitând frazele. /<fr. phraser

*frazéz v. intr. (fr. phraser). Iron. Fac fraze, torn la vorbe goale.

Intrare: fraza

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fraza frazare frazat frazând singular plural
frazea frazați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) frazez (să) frazez frazam frazai frazasem
a II-a (tu) frazezi (să) frazezi frazai frazași frazaseși
a III-a (el, ea) frazea (să) frazeze fraza frază frazase
plural I (noi) frazăm (să) frazăm frazam frazarăm frazaserăm, frazasem*
a II-a (voi) frazați (să) frazați frazați frazarăți frazaserăți, frazaseți*
a III-a (ei, ele) frazea (să) frazeze frazau fraza frazaseră
Intrare: frază (subst.)
frază (subst.) substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fra fraza
plural fraze frazele
genitiv-dativ singular fraze frazei
plural fraze frazelor
vocativ singular
plural
Intrare: frază (suf.)
frază (suf.)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)