3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

fra sf [At: MAIORESCU, CR. II, 181 / Pl: ~ze / E: fr phrase, lat phrasis] 1 (Grm) îmbinare de propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. 2 Fel de exprimare. 3 (Prt; lpl) Afirmații emfatice și lipsite de sinceritate. 4 (Îs) ~ muzicală Unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu sens expresiv propriu.

FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Îmbinare de propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. (Gram.) Îmbinare de propoziții, aflate între ele în raport de coordonare sau de subordonare și exprimînd una sau mai multe judecăți. Limba scrierilor bisericești se deosebea de limba vorbită prin frazele sale lungi și greoaie. ROSETTI, S. L. 18. Titu Herdelea se spăimîntă. Îl durea numai închipuirea că va rămînea iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. REBREANU, R. I 246. Fraza se deschidea, se lărgea, într-o bogăție de cuvinte sonore, puternice, emoționante. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. ♦ Fel de exprimare. Azi, cînd fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151. 2. (În expr.) Frază muzicală = succesiune de sunete alcătuind un tot unitar (motiv sau melodie).

FRÁZĂ s.f. 1. (Gram.) Unitate sintactică constituită din două sau mai multe propoziții aflate între ele în raport de coordonare sau de subordonare; (p. restr.) propoziție. ♦ Mod de exprimare. 2. Frază muzicală = succesiune de sunete muzicale care formează o unitate. [< fr. phrase, it. frase, cf. gr. phrasis].

FRÁZĂ s. f. 1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare. 2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe. (< fr. phrase)

FRÁZĂ ~e f. 1) gram. Unitate comunicativă, alcătuită din două sau mai multe propoziții, aflate în raport de coordonare sau de subordonare. 2): ~ muzicală unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete, îmbinate după legile armoniei. [G.-D. frazei] /<fr. phrase, lat. phrasis

frază f. 1. adunare de propozițiuni sau de vorbe formând un sens complet; 2. mod pretențios de a vorbi: a face fraze; 3. Muz. șir de sunete formând un tot complet și armonic.

*fráză f., pl. e (vgr. phrásis, d. phrázo, exprim, zic). Reuniune de propozițiunĭ saŭ de vorbe care formează un înțeles complet. A face fraze, a vorbi pretențios. Muz. Șir de sunete regular și armonic.

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

fraza vi [At: CARAGIALE, N. F. 100 / Pzi: ~zez / E: fr fraser] 1 vi (Muz) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale. 2 vi (Muz) A face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. 3 vt(a) (Nob) A construi fraze frumoase, în scris și în vorbire.

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale, a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. Era pianistă și nu tocmai mediocră, descifra sigur și fraza cu gust și pricepere. CARAGIALE, N. F. 100.

FRAZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți. [< fr. phraser].

FRAZÁ vb. tr. 1. a scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți. 2. (ir.) a vorbi, a scrie afectat. (< fr. phraser)

FRAZEO-, -FRÁZĂ, -FRAZÍE elem. „exprimare, vorbire, limbaj”. (< fr. phraséo-, -phrase, – phrasie, cf. gr. phrasis, -seos)

A FRAZÁ ~éz tranz. (piese muzicale) A executa delimitând frazele. /<fr. phraser

*frazéz v. intr. (fr. phraser). Iron. Fac fraze, torn la vorbe goale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

arată toate definițiile

Intrare: frază (s.f.)
frază1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fra
  • fraza
plural
  • fraze
  • frazele
genitiv-dativ singular
  • fraze
  • frazei
plural
  • fraze
  • frazelor
vocativ singular
plural
Intrare: frază (suf.)
frază2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • fra
Intrare: fraza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fraza
  • frazare
  • frazat
  • frazatu‑
  • frazând
  • frazându‑
singular plural
  • frazea
  • frazați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frazez
(să)
  • frazez
  • frazam
  • frazai
  • frazasem
a II-a (tu)
  • frazezi
(să)
  • frazezi
  • frazai
  • frazași
  • frazaseși
a III-a (el, ea)
  • frazea
(să)
  • frazeze
  • fraza
  • frază
  • frazase
plural I (noi)
  • frazăm
(să)
  • frazăm
  • frazam
  • frazarăm
  • frazaserăm
  • frazasem
a II-a (voi)
  • frazați
(să)
  • frazați
  • frazați
  • frazarăți
  • frazaserăți
  • frazaseți
a III-a (ei, ele)
  • frazea
(să)
  • frazeze
  • frazau
  • fraza
  • frazaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frază (s.f.)

  • 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Limba scrierilor bisericești se deosebea de limba vorbită prin frazele sale lungi și greoaie. ROSETTI, S. L. 18.
      surse: DLRLC
    • Titu Herdelea se spăimîntă. Îl durea numai închipuirea că va rămînea iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. REBREANU, R. I 246.
      surse: DLRLC
    • Fraza se deschidea, se lărgea, într-o bogăție de cuvinte sonore, puternice, emoționante. VLAHUȚĂ, O. A. III 11.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fel de exprimare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Azi, cînd fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151.
        surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

fraza

  • 1. muzică A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Era pianistă și nu tocmai mediocră, descifra sigur și fraza cu gust și pricepere. CARAGIALE, N. F. 100.
      surse: DLRLC
  • 2. ironic A vorbi, a scrie afectat.
    surse: MDN '00

etimologie: