2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÁUDĂ, fraude, s. f. (Jur.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.

fraudă sf [At: ALECSANDRI, T. 1705 / P: fra-u~ / Pl: ~de / E: fr fraude, lat fraus, fraudis] 1 înșelăciune comisă de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia Si: hoție. 2 Sumă sustrasă prin înșelăciune.

FRÁUDĂ, fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.

FRÁUDĂ, fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvîrșit de cineva pentru a realiza un profit material în detrimentul altuia. Am voit... să surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705. – Pronunțat: fra-u-.

FRÁUDĂ s.f. Înșelătorie, hoție, act de rea-credință făcut cu scopul de a realiza profituri personale. ♦ Sumă sustrasă prin înșelătorie, prin defraudare. [< fr., it. frode, cf. lat. fraus]. corectată

FRÁUDĂ s. f. act de rea-credință cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoție. ◊ sumă sustrasă. (< fr. fraude, lat. fraus, -dis)

FRÁUDĂ ~e f. 1) Sustragere de bunuri materiale pentru a obține un profit, păgubind pe altul. 2) Sumă de bani sustrasă prin înșelarea încrederii. [G.-D. fraudei; Sil. fra-u-] /<fr. fraude, lat. fraus, ~dis

fraudă f. 1. înșelăciune, faptă de rea credință; 2. sustragere de mărfuri sau de proviziuni dela taxele vamale.

*fráudă f., pl. e (lat. fraus, fraudis). Înșelăcĭune (falsificînd un bilet, substrăgînd o marfă fără să plăteștĭ vamă, contrabandă ș. a.) Pin fraudă, pin înșelăcĭune, înșelînd.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

frauda vt [At: DA ms / P: fra-u~ / Pzi: ~dez / E: fr frauder, lat fraudare] A săvârși o fraudă (1) Si: a defrauda.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A defrauda. – Pronunțat: fra-u-.

FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].

FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)

A FRAUDÁ ~éz tranz. (despre bunuri materiale) A păgubi prin fraudă. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare

*fraudéz v. tr. (lat. fraudare). Rar. Înșel, frustrez: a frauda vama. V. intr. Comit fraude: a frauda la un examin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fráudă (fra-u-) s. f., g.-d. art. fráudei; pl. fráude

fráudă s. f. (sil. fra-u-), g.-d. art. fráudei; pl. fráude

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

arată toate definițiile

Intrare: fraudă
  • silabație: fra-u-dă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fraudă
  • frauda
plural
  • fraude
  • fraudele
genitiv-dativ singular
  • fraude
  • fraudei
plural
  • fraude
  • fraudelor
vocativ singular
plural
Intrare: frauda
  • silabație: fra-u-da info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frauda
  • fraudare
  • fraudat
  • fraudatu‑
  • fraudând
  • fraudându‑
singular plural
  • fraudea
  • fraudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fraudez
(să)
  • fraudez
  • fraudam
  • fraudai
  • fraudasem
a II-a (tu)
  • fraudezi
(să)
  • fraudezi
  • fraudai
  • fraudași
  • fraudaseși
a III-a (el, ea)
  • fraudea
(să)
  • fraudeze
  • frauda
  • fraudă
  • fraudase
plural I (noi)
  • fraudăm
(să)
  • fraudăm
  • fraudam
  • fraudarăm
  • fraudaserăm
  • fraudasem
a II-a (voi)
  • fraudați
(să)
  • fraudați
  • fraudați
  • fraudarăți
  • fraudaserăți
  • fraudaseți
a III-a (ei, ele)
  • fraudea
(să)
  • fraudeze
  • fraudau
  • frauda
  • fraudaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fraudă

  • 1. științe juridice Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: hoție înșelăciune attach_file un exemplu
    exemple
    • Am voit... să surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

frauda

etimologie: