opțiuni
  • info

14 definiții pentru defrauda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.

defrauda vt [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: ~dez / E: lat defraudare] (Înv; c.i. banii unei instituții publice) A lua prin fraudă.

DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.

DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frustra.

DEFRAUDA vb. I. tr. A delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a frauda. [Pron. -fra-u-. / < lat. defraudare, cf. it. defraudare].

DEFRAUDA vb. tr. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a înșela, a escroca; a frauda. (< lat., it. defraudare)

A DEFRAUDA ~ez tranz. (bani publici) A sustrage prin fraudă; a delapida. [Sil. -fra-u-] /<lat. defraudare

defraudà v. a lua prin fraudă.

*defraudéz v. tr. (lat. it. defraudare, a înșela, a despoĭa, de unde și germ. defraudieren. V. fraudă). Trans. Delapidez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

defrauda (a ~) (desp. -fra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. defraudez, 3 defraudează; conj. prez. 1 sg. să defraudez, 3 să defraudeze

defrauda (a ~) (-fra-u-) vb., ind. prez. 3 defraudează

defrauda vb. (sil. -fra-u-), ind. prez. 1 sg. defraudez, 3 sg. și pl. defraudează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFRAUDA vb. v. delapida.

DEFRAUDA vb. a delapida, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.)

Intrare: defrauda
  • silabație: de-fra-u-da info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defrauda
  • defraudare
  • defraudat
  • defraudatu‑
  • defraudând
  • defraudându‑
 singular plural
  • defraudează
  • defraudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defraudez
 (să)
  • defraudez
  • defraudam
  • defraudai
  • defraudasem
a II-a (tu)
  • defraudezi
 (să)
  • defraudezi
  • defraudai
  • defraudași
  • defraudaseși
a III-a (el, ea)
  • defraudează
 (să)
  • defraudeze
  • defrauda
  • defraudă
  • defraudase
plural I (noi)
  • defraudăm
 (să)
  • defraudăm
  • defraudam
  • defraudarăm
  • defraudaserăm
  • defraudasem
a II-a (voi)
  • defraudați
 (să)
  • defraudați
  • defraudați
  • defraudarăți
  • defraudaserăți
  • defraudaseți
a III-a (ei, ele)
  • defraudează
 (să)
  • defraudeze
  • defraudau
  • defraudară
  • defraudaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defrauda, defraudezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.