fragmentare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 345 / Pl: ~tări / E: fragmenta] Împărțire în bucăți Si: fragmentație, îmbucătățire.

FRAGMENTARE s. f. Acțiunea de a fragmenta; împărțire în bucăți, îmbucătățire.

FRAGMENTARE s.f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; fragmentație. [< fragmenta].

FRAGMENTAR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

fragmenta vt [At: DA ms / Pl: ~tez / E: fr fragmenter] A împărți în fragmente Si: a îmbucătăți.

fragmentar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 250 / Pl: ~i, ~e / E: fr fragmentaire] 1 Care reprezintă unul sau mai multe fragmente. 2 Incomplet.

*FRAGMENTA (-tez) vb. tr. A împărți în fragmente, a îmbucăți [fr.].

*FRAGMENTAR adj. Compus din fragmente [fr.].

FRAGMENTAR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmițat. – Din fr. fragmentaire.

FRAGMENTA, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. V. fracționa.

FRAGMENTAR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărîmițat. Manuscris fragmentar. Expunere fragmentară.

FRAGMENTA vb. I. tr. A împărți, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. [< fr. fragmenter].

FRAGMENTAR, -Ă adj. Făcut, format din fragmente; incomplet, fărîmițat. [Cf. fr. fragmentaire].

FRAGMENTA vb. tr. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta. (< fr. fragmenter)

FRAGMENTAR, -Ă adj. format din fragmente; incomplet. (< fr. fragmentaire)

A FRAGMENTA ~ez tranz. (obiecte integrale) A împărți în fragmente. /<fr. fragmenter

FRAGMENTAR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din fragmente; care constă din fragmente. /<fr. fragmentaire

fragmentà v. a reduce în fragmente.

fragmentar a. în stare de fragmente.

*fragmentár, -ă adj. (d. fragment; fr. -entaire). În stare de fragmente: operă fragmentară.

fragmentéz v. tr. (lat. fragmentare, fr. -enter. V. frămînt). Prefac în fragmente.

fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări

fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări

fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări

fragmenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fragmentez, 3 fragmentează; conj. prez. 1 sg. să fragmentez, 3 să fragmenteze

fragmentar adj. m., pl. fragmentari; f. fragmentară, pl. fragmentare

fragmenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmentează

fragmentar adj. m., pl. fragmentari; f. fragmentară, pl. fragmentare

fragmenta vb., ind. prez. 1 sg. fragmentez, 3 sg. și pl. fragmentează

fragmentar adj. m., pl. fragmentari; f. sg. fragmentară, pl. fragmentare

FRAGMENTARE s. f. (< fragmenta < fr. fragmenter): delimitare a propoziției în părți de propoziție sau în GN și GV (v. grup nominal și grup verbal).

FRAGMENTARE s. v. împărțire.

FRAGMENTARE s. dividere, divizare, diviziune, fracționare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)

FRAGMENTA vb. 1. v. împărți. 2. a diviza, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.)

FRAGMENTAR adj. incomplet, necomplet, parțial. (Publicarea ~ a unei opere.)

FRAGMENTA vb. 1. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a diviza, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.)

FRAGMENTAR adj. incomplet, necomplet, parțial. (Publicarea ~ a unei opere.)