-fonie² [At: DN³ / P: ~ni-e / E: fr -phonie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Sunet. 2 Fonație. 3 Vorbire.

fonie¹ sf [At: DEX / P: ~ni-e / Pl: ~ii / E: fr phonie] 1 (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor. 2 Sonoritate (a sunetelor limbii).

FONIE s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea, în timpul emisiunii lor, a coardelor vocale; sonoritate (a sunetelor limbii).

FONIE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie].

FONIE¹ s. f. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< fr. phonie)

-FONIE² elem. fon²(o)-.

FONIE f. Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie

-fon³ [At: DN³ / E: fr -phone] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) sunet. 3 Vorbire. 4 Vorbitor. 5 Fonație.

fono- [At: DA ms / E: fr phono-, it fono-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la sunet. 2 Referitor la cuvânt. 3 Referitor la vorbire. 4 Referitor la fonație.

-FON Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „vorbire”, „vorbitor”, „fonație”. [< fr. -phone, cf. gr. phone].

FON- v. fono-.

FONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „(referitor la) cuvînt, vorbire, fonație”. [Var. fon-. / < fr. phono-, it. fono-, cf. gr. phone – voce].

FONO- elem. fon²(o)-.

FON²(O)-, -FON, -FONIE elem. „sunet, voce”. (< fr. phon/o/-, -phone, -phonie, cf. gr. phone)

fonie (rar) s. f., art. fonia, g.-d. fonii, art. foniei

fonie (rar) s. f., art. fonia, g.-d. fonii, art. foniei

fonie s. f., art. fonia, g.-d. fonii, art. foniei

FONIE s. v. sonoritate.

FONIE s. (FON.) sonoritate. (~ a sunetelor vorbirii.)

FONIE s. f. (< fr. phonie): sonoritate a sunetelor limbii, rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării.

-FONIE₁ „sunet, sonoritate, fonație”. ◊ gr. phone „voce, sunet” > fr. -phonie, germ. id., engl. -phony, it. -fonia > rom. -fonie.

-FONIE₂ „ucidere, omor”. ◊ gr. phonos „ucidere” > fr. -phonie > rom. -fonie.

FON-, v. FONO-₁. □ ~astenie (v. -astenie), s. f., oboseală a organelor vocale; ~endoscop (v. endo-, v. -scop), s. n., stetoscop*; ~endoscopie (v. endo-, v. -scopie), s. f., 1. Auscultare a zgomotelor cardiace cu ajutorul fonendoscopului. 2. Delimitare a unui organ anatomic cu ajutorul fonendoscopului, aplicat la nivelul său; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în foniatrie; ~opsie (v. -opsie), s. f., apariție de senzații vizuale colorate la auzul sunetelor.

-FON „voce, sunet, glas, fonație, vorbitor, fonator, fonic”. ◊ gr. phone „voce, sunet” > fr. -phone, engl. id., germ. -phon > rom. -fon.

FONO-₁ „voce, sunet, fonație, fonator, vocal”. ◊ gr. phone „sunet, voce” > fr. phono-, germ. id., engl. id., it. fono- > rom. fono-. □ ~arteriogramă (v. arterio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice; ~audiologie (v. audio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre funcția auditivă și cea fonatorie; ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat medical care transformă vibrațiile sonore ale inimii în semnale electromagnetice; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., procedeu de înregistrare grafică a bătăilor inimii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică obținută la fonocardiograf; sin. electrocardiofonogramă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi cu voce tare; ~genic (v. -genic), adj., (despre voce) care se pretează la înregistrare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat la imprimarea și la reproducerea sunetelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., operație de imprimare mecanică și de reproducere a sunetelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Înregistrare a vibrațiilor sonore pe un suport, cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. Telegramă telefonată; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă microlitică efuzivă care, la lovire, se desface în plăci subțiri producînd un sunet caracteristic; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fonologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a lingvisticii care studiază sunetele limbii din punctul de vedere al structurii lor funcționale și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a intensității sunetelor; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității vibrațiilor sonore; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat în fonoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., înregistrare fotografică a zgomotelor cardiace; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a organului vegetal sub influența sunetelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de înregistrări sonore; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a vibrațiilor sonore în scop terapeutic.

Fon/e, -ea, -escu, -ie v. Sofonie 2, 3.