4 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONÍE s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie.

FONÍE s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie.

-fonie2 [At: DN3 / P: ~ni-e / E: fr -phonie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Sunet. 2 Fonație. 3 Vorbire.

fonie1 sf [At: DEX / P: ~ni-e / Pl: ~ii / E: fr phonie] 1 (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor. 2 Sonoritate (a sunetelor limbii).

FONÍE s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea, în timpul emisiunii lor, a coardelor vocale; sonoritate (a sunetelor limbii).

FONÍE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie].

FONÍE1 s. f. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< fr. phonie)

FONÍE f. Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie

FON2(O)-, -FÓN, -FONÍE elem. „sunet, voce”. (< fr. phon/o/-, -phone, -phonie, cf. gr. phone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

foníe (rar) s. f., art. fonía, g.-d. foníi, art. foníei

foníe s. f., art. fonía, g.-d. foníi, art. foníei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FONIE s. (FON.) sonoritate. (~ a sunetelor vorbirii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FONÍE s. f. (< fr. phonie): sonoritate a sunetelor limbii, rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării.

-FONIE1 „sunet, sonoritate, fonație”. ◊ gr. phone „voce, sunet” > fr. -phonie, germ. id., engl. -phony, it. -fonia > rom. -fonie.

-FONIE2 „ucidere, omor”. ◊ gr. phonos „ucidere” > fr. -phonie > rom. -fonie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Fon/e, -ea, -escu, -ie v. Sofonie 2, 3.

Intrare: Fonie
Fonie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fonie
Intrare: fonie (s.f.)
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonie
  • fonia
plural
genitiv-dativ singular
  • fonii
  • foniei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fonie (suf. - omor)
fonie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • fonie
Intrare: fonie (suf. - sunet)
fonie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • fonie

fonie (s.f.)

  • 1. rar Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sonoritate

etimologie: