fonie¹ sf [At: DEX / P: ~ni-e / Pl: ~ii / E: fr phonie] 1 (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor. 2 Sonoritate (a sunetelor limbii).

FONIE s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea, în timpul emisiunii lor, a coardelor vocale; sonoritate (a sunetelor limbii).

FONIE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie].

FONIE¹ s. f. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< fr. phonie)

FONIE f. Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie

fonie (rar) s. f., art. fonia, g.-d. fonii, art. foniei

fonie (rar) s. f., art. fonia, g.-d. fonii, art. foniei

fonie s. f., art. fonia, g.-d. fonii, art. foniei

FONIE s. v. sonoritate.

FONIE s. (FON.) sonoritate. (~ a sunetelor vorbirii.)

FONIE s. f. (< fr. phonie): sonoritate a sunetelor limbii, rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunțării.