2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONDÁRE, fondări, s. f. Acțiunea de a se fonda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. [Var.: fundáre s. f.] – V. fonda.

FONDÁRE s.f. v. fundare.

FONDÁ, fondez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fundá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.

funda vt [At: URICARIUL V, 140/4 / V: fon~ / Pzi: ~dez / E: fr fonder, lat fundare] 1 A întemeia. 2 A crea. 3 A susține afirmații, idei, teorii etc. pe baza unor argumente, probe.

fundare sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: funda] 1 Întemeiere. 2 Creare. 3 Susținere a unor afirmații, idei, teorii etc. pe baza argumentelor sau a probelor.

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fondá vb. I] – Din fr. fonder, lat. fundare.

FUNDÁRE, fundări, s. f. Acțiunea de a se funda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. – V. funda.

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. Marx a fundat socialismul științific.Clasicii marxism-leninismului, iar în gîndirea premarxistă democrații revoluționari ruși, au fundat teoretic valoarea de luptăvaloarea politicăa satirei realiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 344, 2/1. – Variantă: fondá (NEGRUZZI, S. I 359, ALEXANDRESCU, M. 204) vb. I.

FUNDÁRE s. f. Acțiunea de a funda; întemeiere. Fundarea Romei.

FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].

FUNDÁRE s.f. Acțiunea de a funda și rezultatul ei; întemeiere. [Var. fondare s.f. / < funda].

FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)

A FUNDÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publicații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare

A SE FUNDÁ mă ~éz intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare

arată toate definițiile

Intrare: fonda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fonda
  • fondare
  • fondat
  • fondatu‑
  • fondând
  • fondându‑
singular plural
  • fondea
  • fondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fondez
(să)
  • fondez
  • fondam
  • fondai
  • fondasem
a II-a (tu)
  • fondezi
(să)
  • fondezi
  • fondai
  • fondași
  • fondaseși
a III-a (el, ea)
  • fondea
(să)
  • fondeze
  • fonda
  • fondă
  • fondase
plural I (noi)
  • fondăm
(să)
  • fondăm
  • fondam
  • fondarăm
  • fondaserăm
  • fondasem
a II-a (voi)
  • fondați
(să)
  • fondați
  • fondați
  • fondarăți
  • fondaserăți
  • fondaseți
a III-a (ei, ele)
  • fondea
(să)
  • fondeze
  • fondau
  • fonda
  • fondaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • funda
  • fundare
  • fundat
  • fundatu‑
  • fundând
  • fundându‑
singular plural
  • fundea
  • fundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fundez
(să)
  • fundez
  • fundam
  • fundai
  • fundasem
a II-a (tu)
  • fundezi
(să)
  • fundezi
  • fundai
  • fundași
  • fundaseși
a III-a (el, ea)
  • fundea
(să)
  • fundeze
  • funda
  • fundă
  • fundase
plural I (noi)
  • fundăm
(să)
  • fundăm
  • fundam
  • fundarăm
  • fundaserăm
  • fundasem
a II-a (voi)
  • fundați
(să)
  • fundați
  • fundați
  • fundarăți
  • fundaserăți
  • fundaseți
a III-a (ei, ele)
  • fundea
(să)
  • fundeze
  • fundau
  • funda
  • fundaseră
Intrare: fondare / fundare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondare
  • fondarea
plural
  • fondări
  • fondările
genitiv-dativ singular
  • fondări
  • fondării
plural
  • fondări
  • fondărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundare
  • fundarea
plural
  • fundări
  • fundările
genitiv-dativ singular
  • fundări
  • fundării
plural
  • fundări
  • fundărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fondare / fundare fundare

etimologie:

  • vezi fonda
    surse: DEX '09 DN

fonda funda

  • 1. A pune bază.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: crea institui înființa întemeia 2 exemple
    exemple
    • Marx a fondat socialismul științific.
      surse: DLRLC
    • Clasicii marxism-leninismului, iar în gîndirea premarxistă democrații revoluționari ruși, au fundat teoretic valoarea de luptă – valoarea politică – a satirei realiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 344, 2/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: