12 definiții pentru fondare / fundare fundare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONDÁRE, fondări, s. f. Acțiunea de a se fonda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. [Var.: fundáre s. f.] – V. fonda.

FONDÁRE s.f. v. fundare.

fundare sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: funda] 1 Întemeiere. 2 Creare. 3 Susținere a unor afirmații, idei, teorii etc. pe baza argumentelor sau a probelor.

FUNDÁRE, fundări, s. f. Acțiunea de a se funda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. – V. funda.

FUNDÁRE s. f. Acțiunea de a funda; întemeiere. Fundarea Romei.

FUNDÁRE s.f. Acțiunea de a funda și rezultatul ei; întemeiere. [Var. fondare s.f. / < funda].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fondáre s. f., g.-d. art. fondắrii; pl. fondắri

fundáre s. f., g.-d. art. fundắrii; pl. fundắri

fundáre s. f., g.-d. art. fundării; pl. fundări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDÁRE s. 1. v. înființare. 2. v. întemeiere.

FUNDARE s. 1. constituire, creare, instituire, înființare, întemeiere, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grăniceresc.) 2. întemeiere, zidire. (~ Romei.)

Intrare: fondare / fundare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondare
  • fondarea
plural
  • fondări
  • fondările
genitiv-dativ singular
  • fondări
  • fondării
plural
  • fondări
  • fondărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundare
  • fundarea
plural
  • fundări
  • fundările
genitiv-dativ singular
  • fundări
  • fundării
plural
  • fundări
  • fundărilor
vocativ singular
plural

fondare / fundare fundare

etimologie:

  • vezi fonda
    surse: DEX '09 DN