FÓLIO, foliouri, s. n. 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată. 2. Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. [Pr.: -li-o] – Din lat. [in]folio, fr. folio.

folio sns [At: CONTEMP, S. II, 1949 / P: ~li-o / V: ~iu (P: ~liu) / E: lat (in)folio, fr folio] 1 Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată. 2 Număr al unei pagini. 3 Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. 4 Peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele.

FÓLIO s. n. 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată. 2. Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. [Pr.: -li-o] – Din lat. [in]folio, fr. folio.

FÓLIO s. n. Filă de registru, de carte sau de manuscris, numerotată o singură dată pentru ambele pagini. – Pronunțat: -li-o.

FÓLIO s.n. 1. Foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. V. in-folio. ♦ Număr al unei pagini. 2. Peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. [Pron. -li-o. / < fr. folio, cf. it. foglio, lat. folium – foaie].

FÓLIO s. n. 1. foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. ◊ număr al unei pagini. 2. peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. (< fr. folio, lat. /in/folio)

FÓLIO n. 1) Format de carte care se obține printr-o singură îndoire a colii de hârtie. 2) Suprafață formată din două pagini alăturate, numerotate o singură dată. [Sil. -li-o] /<lat. [in] folio, fr. folio

folio n. 1. foaie de carte sau registru, coprinzând recto și verso; 2. cifră scrisă în susul fiecărei foi. V. in-folio.

*fólio n., pl. tot așa saŭ foliurĭ (lat. folio, ablativu d. folium, foaĭe). Rar. Număr de pagină. V. in-folio.

IN-FÓLIO, adj. invar., (2) in-foliuri,^[1] s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

in-folio [At: NEGRUZZI, S. I, 4 / P: ~li-o / E: lat in folio] 1-2 sni, ain (Format al unui volum) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două, formând patru pagini. 3 sni Carte in folio (2).

IN-FÓLIO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

IN-FÓLIO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie este îndoită în două, formînd patru pagini; (despre cărți) care are acest format. Găsim vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule, de formatele in-folio. ODOBESCU, S. I 343.

IN-FÓLIO adj., s.n.invar. (Format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două, formând patru pagini; (carte) care are acest format. [Pron. -li-o. / < fr., lat. in-folio].

IN-FÓLIO adj. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două (patru pagini). (< fr., lat. in folio)

IN-FÓLIO adj. invar. 1) (despre formatul unei cărți) Care are coala de hârtie îndoită în două, formând patru pagini. 2) (despre cărți) Care are formatul unei astfel de coli. [Sil. -li-o] /Cuv. lat.

in-folio n. 1. formatul uneicărți a cării foaie de tipar e îndoită în două și face patru pagini; 2. carte cu acest format.

*in-fólio n., pl. tot așa saŭ in-foliurĭ (fr. [d. lat.] in-folio. V. folio, foliant). Formatu uneĭ foĭ îndoite numaĭ în 2 (4 paginĭ). Carte de acest format: un in-folio.

fólio (format, filă) (-li-o) s. n., art. fólioul; pl. fóliouri; abr. f/f.

fólio s. n. (sil. -li-o)