14 definiții pentru folio


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

folio sns [At: CONTEMP, S. II, 1949 / P: ~li-o / V: ~iu (P: ~liu) / E: lat (in)folio, fr folio] 1 Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată. 2 Număr al unei pagini. 3 Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. 4 Peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele.

FÓLIO, foliouri, s. n. 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată. 2. Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. [Pr.: -li-o] – Din lat. [in]folio, fr. folio.

FÓLIO s. n. 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată. 2. Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. [Pr.: -li-o] – Din lat. [in]folio, fr. folio.

FÓLIO s. n. Filă de registru, de carte sau de manuscris, numerotată o singură dată pentru ambele pagini. – Pronunțat: -li-o.

FÓLIO s.n. 1. Foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. V. in-folio. ♦ Număr al unei pagini. 2. Peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. [Pron. -li-o. / < fr. folio, cf. it. foglio, lat. folium – foaie].

FÓLIO s. n. 1. foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. ◊ număr al unei pagini. 2. peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. (< fr. folio, lat. /in/folio)

FÓLIO n. 1) Format de carte care se obține printr-o singură îndoire a colii de hârtie. 2) Suprafață formată din două pagini alăturate, numerotate o singură dată. [Sil. -li-o] /<lat. [in] folio, fr. folio

folio n. 1. foaie de carte sau registru, coprinzând recto și verso; 2. cifră scrisă în susul fiecărei foi. V. in-folio.

*fólio n., pl. tot așa saŭ foliurĭ (lat. folio, ablativu d. folium, foaĭe). Rar. Număr de pagină. V. in-folio.

in-folio [At: NEGRUZZI, S. I, 4 / P: ~li-o / E: lat in folio] 1-2 sni, ain (Format al unui volum) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două, formând patru pagini. 3 sni Carte in folio (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fólio (format, filă) (-li-o) s. n., art. fólioul; pl. fóliouri; abr. f/f.

Intrare: folio
  • silabație: fo-li-o
substantiv neutru (N74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • folio
  • folioul
  • foliou‑
plural
  • foliouri
  • foliourile
genitiv-dativ singular
  • folio
  • folioului
plural
  • foliouri
  • foliourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

folio

  • 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 2. Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • diferențiere Suprafață formată din două pagini alăturate, numerotate o singură dată.
      surse: NODEX
    • 2.1. Număr al unei pagini.
      surse: DN
  • 3. Peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele.
    surse: DN
  • comentariu abreviere f/f
    surse: DOOM 2

etimologie: