opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUCTUARE, fluctuări, s. f. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei; fluctuație. [Pr.: -tu-a-] – V. fluctua.

FLUCTUARE, fluctuări, s. f. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei; fluctuație. [Pr.: -tu-a-] – V. fluctua.

fluctuare sf [At: DEX / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: fluctua] Fluctuație (1).

FLUCTUARE s.f. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei; fluctuație. [Pron. -tu-a-. / < fluctua].

FLUCTUA, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.

FLUCTUA, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.

fluctua vi [At: DEX / P: ~tu-a / Pzi: 3 ~uează / E: fr fluctuer, lat fluctuare] A fi schimbător Si: a oscila, a varia2.

FLUCTUA, fluctuez, vb. I. Intranz. (De obicei la pers. 3) A fi schimbător, a oscila, a varia. – Pronunțat: -tu-a.

FLUCTUA vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare].

FLUCTUA vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< fr. fluctuer, lat. fluctuare)

A FLUCTUA pers. 3 ~ează intranz. și fig. A fi în continuă mișcare și schimbare; a vădi inconsistență. Cadrele ~ează. [Sil. -tu-a] /<fr. fructuer, lat. fructuare

*fluctuațiúne f. (lat. fluctuátio, -ónis). Legănarea unuĭ lichid, ca valurile pe furtună. Fig. Instabilitate, variațiune: fluctuațiunea opiniunilor. – Și -áție și -áre.

*fluctuéz v. intr. (lat. fluctuare, d. fluctus, val, undă. V. flotă, flux, flutur). Îs agitat, mă mișc ca valurile. Fig. Oscilez, șovăĭesc, nu-s stabil: a fluctua în ideĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fluctuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. fluctuării; pl. fluctuări

fluctuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. fluctuării; pl. fluctuări

fluctuare s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. fluctuării; pl. fluctuări

fluctua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 3 fluctuează (desp. -tu-ea-), imperf. 3 pl. fluctuau; conj. prez. 3 să fluctueze (desp. -tu-e-); ger. fluctuând (desp. -tu-ând)

fluctua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 fluctuează, 1 pl. fluctuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să fluctueze (-tu-e-); ger. fluctuând (-tu-ând)

fluctua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. fluctuează, 1 pl. fluctuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. fluctueze (sil. -tu-e-); ger. fluctuând (sil. -tu-ând)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLUCTUA vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a șovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)

FLUCTUA vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a șovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)

Intrare: fluctuare
fluctuare substantiv feminin
  • silabație: fluc-tu-a-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluctuare
  • fluctuarea
plural
  • fluctuări
  • fluctuările
genitiv-dativ singular
  • fluctuări
  • fluctuării
plural
  • fluctuări
  • fluctuărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fluctua
  • silabație: fluc-tu-a info
verb (V214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fluctua
  • fluctuare
  • fluctuat
  • fluctuatu‑
  • fluctuând
  • fluctuându‑
 singular plural
  • fluctuează
  • fluctuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fluctuez
 (să)
  • fluctuez
  • fluctuam
  • fluctuai
  • fluctuasem
a II-a (tu)
  • fluctuezi
 (să)
  • fluctuezi
  • fluctuai
  • fluctuași
  • fluctuaseși
a III-a (el, ea)
  • fluctuează
 (să)
  • fluctueze
  • fluctua
  • fluctuă
  • fluctuase
plural I (noi)
  • fluctuăm
 (să)
  • fluctuăm
  • fluctuam
  • fluctuarăm
  • fluctuaserăm
  • fluctuasem
a II-a (voi)
  • fluctuați
 (să)
  • fluctuați
  • fluctuați
  • fluctuarăți
  • fluctuaserăți
  • fluctuaseți
a III-a (ei, ele)
  • fluctuează
 (să)
  • fluctueze
  • fluctuau
  • fluctuară
  • fluctuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fluctuare, fluctuărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a fluctua și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: fluctuație
etimologie:
  • vezi fluctua DEX '09 DEX '98 DN

fluctua, fluctuezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.