Definiția cu ID-ul 761514:


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluctuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 fluctueáză, 1 pl. fluctuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să fluctuéze (-tu-e-); ger. fluctuấnd (-tu-ând)