4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Flandrei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau flamanzilor (1), privitor la Flandra ori la flamanzi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand.

flamand1, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 98 / Pl: ~nzi, ~e / E: fr flamand] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2-3 a Care aparține Flandrei sau populației ei. 4-5 a Privitor la Flandra sau la populația ei. 6 sf Limbă germanică vorbită flamanzi (1).

flamand2 sm [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pl: ~nzi / E: fr flamant] (Îvr) Flamingo.

FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand.

FLAMÁND1, -Ă, flamanzi, -de, adj. Din Flandra, care aparține Flandrei sau populației ei. Limbă flamandă.Rubens, cel mai mare pictor al școalei flamande. ODOBESCU, S. III 124.

FLAMÁND2, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei.

FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand)

flamand a. din Flandra: dialect flamand. ║ m. locuitor de acolo.

*flamánd, -ă s. și adj. Din Flandra; Olandez din Belgia.

FLĂMẤND, -Ă, flămânzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzația de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – Et. nec.

FLĂMẤND, -Ă, flămânzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzația de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – Et. nec.

flămând, ~ă [At: TETRAEV. (1574) 246 / Pl: ~nzi, ~e / E: ml *flammubundus] 1-2 smf, a (Om) căruia îi este foame Si: înfometat, famelic. 3 a (Înv; fig) Amenințat de foamete. 4 a Lacom. 5 a Dornic. 6 sm (Reg) Flămânzare.

FLĂMÎ́ND, -Ă, flămînzi, -de, adj. (În opoziție cu sătul) Care simte senzația de foame, căruia îi e foame. Își aduse aminte că feciorul îi vine de pe drum lung, că-i trudit și mai ales flămînd. SADOVEANU, B. 57. Flămînd și gol, făr-adăpost. COȘBUC, P. I 207. Lupului îi scăpărau ochii și-i sfîrîia gîtlejul de flămînd ce era. CREANGĂ, P. 23. ◊ Fig. Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul. EMINESCU, O. I 88. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede flămîndului. Flămîndului pîinea-i e în gînd.

FLĂMÂND ~dă (~zi, ~de) 1) și substantival Care are senzația de foame; căruia îi este foame. Animal ~. 2) fig. fam. Care este dornic de ceva. ~ de lucru. /Orig. nec.

flămând a. 1. care sufere de foame; 2. fig. lacom. [Cf. lat. FAMULENTUS].

Flămânda f. 1. sat și schit în jud. Argeș; 2. sat în jud. Vâlcea.

flămî́nd, -ă adj. (lat. *famulentus [d. famis, foame], de unde s’a făcut *flamuentus, *flămuînd, apoĭ flămînd; it. famulento). Căruĭa ĭ-e foame. Fig. Doritor: flămînd de glorie. – Vechĭ și flo-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flamánd adj. m., s. m., pl. flamánzi; adj. f., s. f. flamándă, pl. flamánde

flamánd s. m., adj. m., pl. flamánzi; s. f. (persoană), f. sg. flamándă, g.-d. art. flamándei; pl. flamánde

flamándă (idiom) s. f., g.-d. art. flamándei

flămấnd adj. m., pl. flămấnzi; f. flămấndă, pl. flămấnde

arată toate definițiile

Intrare: flamand (adj.)
flamand1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flamand
  • flamandul
  • flamandu‑
  • flamandă
  • flamanda
plural
  • flamanzi
  • flamanzii
  • flamande
  • flamandele
genitiv-dativ singular
  • flamand
  • flamandului
  • flamande
  • flamandei
plural
  • flamanzi
  • flamanzilor
  • flamande
  • flamandelor
vocativ singular
plural
Intrare: flamand (s.m.)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flamand
  • flamandul
  • flamandu‑
plural
  • flamanzi
  • flamanzii
genitiv-dativ singular
  • flamand
  • flamandului
plural
  • flamanzi
  • flamanzilor
vocativ singular
  • flamandule
  • flamande
plural
  • flamanzilor
Intrare: flămând
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flămând
  • flămândul
  • flămându‑
  • flămândă
  • flămânda
plural
  • flămânzi
  • flămânzii
  • flămânde
  • flămândele
genitiv-dativ singular
  • flămând
  • flămândului
  • flămânde
  • flămândei
plural
  • flămânzi
  • flămânzilor
  • flămânde
  • flămândelor
vocativ singular
  • flămândule
  • flămânde
  • flămândă
  • flămândo
plural
  • flămânzilor
  • flămândelor
Intrare: Flămând
Flămând nume propriu
nume propriu (I3)
  • Flămând
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flamand (adj.)

  • 1. Care aparține Flandrei sau flamanzilor, privitor la Flandra ori la flamanzi.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 2 exemple
    exemple
    • Limbă flamandă.
      surse: DLRLC
    • Rubens, cel mai mare pictor al școalei flamande. ODOBESCU, S. III 124.
      surse: DLRLC

etimologie:

flamand, -ă (persoană) flamandă

  • 1. Persoană care face parte din populația Flandrei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie:

flămând

  • 1. adesea substantivat Care simte senzația de foame, căruia îi este foame.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: famelic înfometat antonime: sătul îmbuibat 5 exemple
    exemple
    • Își aduse aminte că feciorul îi vine de pe drum lung, că-i trudit și mai ales flămînd. SADOVEANU, B. 57.
      surse: DLRLC
    • Flămînd și gol, făr-adăpost. COȘBUC, P. I 207.
      surse: DLRLC
    • Lupului îi scăpărau ochii și-i sfîrîia gîtlejul de flămînd ce era. CREANGĂ, P. 23.
      surse: DLRLC
    • figurat Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • Sătulul nu crede flămândului. Flămândului pâinea-i e în gând.
      surse: DLRLC

etimologie: