12 definiții pentru flamand (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAMAND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Flandrei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau flamanzilor (1), privitor la Flandra ori la flamanzi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand.

flamand1, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 98 / Pl: ~nzi, ~e / E: fr flamand] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2-3 a Care aparține Flandrei sau populației ei. 4-5 a Privitor la Flandra sau la populația ei. 6 sf Limbă germanică vorbită flamanzi (1).

flamand2 sm [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pl: ~nzi / E: fr flamant] (Îvr) Flamingo.

FLAMAND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand.

FLAMAND2, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei.

FLAMAND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand)

flamand a. din Flandra: dialect flamand. ║ m. locuitor de acolo.

*flamánd, -ă s. și adj. Din Flandra; Olandez din Belgia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flamand adj. m., s. m., pl. flamanzi; adj. f., s. f. flamandă, pl. flamande

flamand adj. m., s. m., pl. flamanzi; adj. f., s. f. flamandă, pl. flamande

flamand s. m., adj. m., pl. flamanzi; s. f. (persoană), f. sg. flamandă, g.-d. art. flamandei; pl. flamande

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLAMÁND, -Ă (< fr.) s. m., pl. adj. 1. S. m. pl. Populație germanică care locuiește în Flandra (partea nordică a Belgiei). Mai trăiesc în Franța și în Olanda. De religie creștină (catolică). 2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ◊ Artă f. = arta care s-a dezvoltat până în sec. 16 pe teritoriul Țărilor de Jos și din sec. 17 numai pe teritoriul actual al Belgiei. În arhitectură, remarcabil creații au fost realizate în stilul romanic, gotic, al Renașterii și baroc. În sculptură s-au impus, printr-un pronunțat simț al monumentalului, Claus Sluter, Cornelis Floris, A. Quellinus ș.a. Pictura a cunoscut o excepțională înflorire. Încă din sec. 15, artiștii flamanzi, dezvoltând tehnica picturii în ulei, au manifestat un viu interes pentru portretul individualizat ca și pentru redarea cât mai concretă a obiectelor (frații H. și J. van Eyck, R. van der Weyden, H. Memling ș.a.). În sec. 16, spiritul Renașterii a fost asociat cu elementele naționale (Bosch, P. Brueghel cel Bătrân, Matsys), contribuind la înflorirea peisajului și a portretului, reprezentarea vieții zilnice a țărănimii și burgheziei constituind tematica predilectă a artiștilor. În sec. 17 s-a impus spiritul baroc al timpului, dar și o tendință de autentică inspirație populară (Rubens, Jordaens, Van Dyck, Snyders, Teniers cel Bătrân, Brouwer ș.a.). Dintre artele decorative, tapiseria (Bruxelles, Brugge) ocupă un loc important. ◊ Limba f. = limbă indo-europeană din ramura germanică; limba oficială în Belgia, alături de franceză. După unii cercetători este dialect sau variantă a limbii olandeze. Mai este vorbită în Olanda, Franța.

Intrare: flamand (s.m.)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flamand
  • flamandul
  • flamandu‑
plural
  • flamanzi
  • flamanzii
genitiv-dativ singular
  • flamand
  • flamandului
plural
  • flamanzi
  • flamanzilor
vocativ singular
  • flamandule
  • flamande
plural
  • flamanzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flamand, flamanzisubstantiv masculin
flamandă, flamandesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Flandrei sau este originară de acolo. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.