2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAGELÁRE, flagelări, s. f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; biciuire. ♦ Pedeapsă aplicată în Antichitate și în Evul Mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelație. – V. flagela.

flagelare sf [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 164, 2/5 / Pl: ~lări / E: flagela] 1 Biciuire. 2 Pedeapsă aplicată în Antichitate și în Evul Mediu Si: flagelație (1). 3 Practică rituală ascetică în diverse religii Si: flagelație (2).

FLAGELÁRE, flagelări, s. f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; biciuire. ♦ Pedeapsă aplicată în antichitate și în evul mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelație. – V. flagela.

FLAGELÁRE, flagelări, s. f. Acțiunea de a flagela; biciuire.

FLAGELÁRE s.f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; flagelație. [< flagela].

FLAGELÁRE ~ări f. 1) v. A FLAGELA și A SE FLAGELA. 2) (în evul mediu și în antichitate) Pedeapsă practicată sub formă de ritual religios. /v. a flagela

FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ Fig. A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.

flagela vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr flageller, lat flagellare] 1 A bate tare cu biciul, cu vergelele etc. Si: a biciui. 2 (Fig) A critica cu asprime verbal sau în scris. 3 (Fig) A satiriza.

FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.

FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare (cu biciul, cu vergile etc.), a biciui. ♦ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul.

FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].

FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)

A SE FLAGELÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller

A FLAGELÁ ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller

flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.

*flagelațiúne f. (lat. flagellátio, -ónis). Bicĭuire. Pedeapsă pe care șĭ-o aplicaŭ o sectă de nebunĭ fanaticĭ care se bicĭuĭaŭ în public în sec. XIII și XIV. Fig. Mustrare aspră. – Și -áție și -áre

*flageléz v. tr. (lat. flagellare). Bicĭuĭesc. Fig. Mustru cu asprime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flageláre s. f., g.-d. art. flagelắrii; pl. flagelắri

flageláre s. f., g.-d. art. flagelării, pl. flagelări

flagelá (a ~) vb., ind. prez. 3 flageleáză

arată toate definițiile

Intrare: flagelare
flagelare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flagelare
  • flagelarea
plural
  • flagelări
  • flagelările
genitiv-dativ singular
  • flagelări
  • flagelării
plural
  • flagelări
  • flagelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: flagela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flagela
  • flagelare
  • flagelat
  • flagelatu‑
  • flagelând
  • flagelându‑
singular plural
  • flagelea
  • flagelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flagelez
(să)
  • flagelez
  • flagelam
  • flagelai
  • flagelasem
a II-a (tu)
  • flagelezi
(să)
  • flagelezi
  • flagelai
  • flagelași
  • flagelaseși
a III-a (el, ea)
  • flagelea
(să)
  • flageleze
  • flagela
  • flagelă
  • flagelase
plural I (noi)
  • flagelăm
(să)
  • flagelăm
  • flagelam
  • flagelarăm
  • flagelaserăm
  • flagelasem
a II-a (voi)
  • flagelați
(să)
  • flagelați
  • flagelați
  • flagelarăți
  • flagelaserăți
  • flagelaseți
a III-a (ei, ele)
  • flagelea
(să)
  • flageleze
  • flagelau
  • flagela
  • flagelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flagelare

  • 1. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: biciuire
    • 1.1. Pedeapsă aplicată în Antichitate și în Evul Mediu; practică rituală ascetică în diverse religii.
      surse: DEX '09 DN sinonime: flagelație

etimologie:

  • vezi flagela
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

flagela

etimologie: